Într-o altă bucurie a spiritului şi într-o lumească frumuseţe de glas, mi-am îndrepat ieri paşii, împreună cu soţia mea, către un alt lăcaş de cultură, numind aici, Teatrul Nostru, numit cu sfinţenie, dragoste şi apartenenţă ,, Toma Caragiu „.
O mare desfăşurare de forţe, ştiam că mă va aştepta aici, dar nu m-am gândit că amploarea va fi atât de mare, atât de puternică, atât de benefică spiritelor noastre încărcate de frumos şi doritoare de artă. În atmosfera binecunoscută prin generozitatea ei, ne-au încântat frumuseţile create de un mare artist, domnul Florin Măceşanu, care a dăruit prin arta penelului său , câte un tablou, unor femei reprezentative ale oraşului Ploieşti şi ale judeţului Prahova.
Un număr de 24 picturi reprezentând femei deosebite ale acestei urbe. Amfitrionul nostru, doamna Director Mihaela Rus, a făcut cu graţie, umor şi nonşalanţă prezentările acestor portrete, care rămân să dăinuie, ca o bucurie a unei parcurgeri, celor ce le-au fost dedicate.
Alături de aceste minunate portrete, artistul a mai adăugat picturi reprezentând frumuseţi florale, executate cu mare rafinament şi discreţie. Toată această bucurie a putut fi făcută împreună cu această mare iubitoare a artei şi a frumosului, doamna Martha Maria Mocanu, Director General al ,, BES ” România. Această mare comuniune dintre cele două mari doamne, Mihaela Rus şi Martha Maria Mocanu să sperăm că va dura în veci, pentru binele nostru comun.
Este o bucurie să le vezi alături, proiectând, pentru noi, viitorul. Eu nu am avut avut acest privilegiu, să le văd construind, dar sunt convins că aşa este, văzând ce pot scoate împreună. O bucurie ! Să le iubim şi să le respectăm ! Merită, dragi ai noştri concetăţeni. Dânsele chiar merită ! Mare parte din veniturile încasate din vânzarea tablourilor, rostea, doamna Director Mihaela Rus, se vor duce la două fete de excepţie ale Liceului ,, Carmen Silva” din Ploieşti. Bravo dumneavoastră, doamnelor.
De mare caracter! S-a apropiat apoi discuţia şi de ,, Nebunii marilor Oraşe” şi în acest context am fost scos în faţă să vorbesc un pic despre noua mea carte. Nu prea poţi trăi, dacă nu ai un pic de nebunie, sau chiar mai multă, dar nevrând să stric atmosfera discuţiei, nu m-am pronunţat. Am mulţumit şi doamnei Martha pentru această realizare, care i se datorează într-o măsură covârşitoare şi mie mi-am mulţumit că am putut să o scot la iveală şi doamnelor că sunt binecuvântate şi apoi doamnei Mihaela care a citit. Invitate, de mine şi de Amfitrion, doamnele au venit să se bucure de cartea mea, primind-o cu autograful aferent.
Într-o atmosferă de eleganţă şi bun simţ am fost invitaţi să urmărim un spectacol excelent, al Teatrului Nostru, numind aici: ,, Ce vor fetele ?” Un spectacol al unui geniu al teatrului bulevardier şi nu numai, Neil Simon, comparabil de multe ori, zic eu cu Woody Allen, chiar şi în scenariile cinematografice. Un spectacol încântător prin jocul actorilor noştri, întotdeauna încântători, şi prin aciditatea replicilor rostite şi prin rostirea lor nuanţaţă, într-o regie de excepţie, semnată Dragoş Campan.
Cu bucuria pe obraz şi cu frumuseţea nativă în ochi, ne-a invitat apoi gazda noastră la un coctail care ne-a unit mai mult, în sensul unor discuţii mai aplecate, pe indiferent ce fenomen. O seară irepetabilă, la un lăcaş de cultură, unde predomină bunul simţ, organizarea temeinică şi dragostea pentru frumos. Veniţi, dragi ai mei concetăţeni la Teatru. Nu aveţi ce pierde. Nu prea am bani deloc, dar vă jur dacă nu are vă placă, vă plătesc eu biletele.
(Dan Minoiu)
