la 4 mă duc până la Phoenicia
sunt 2 kilometri și-un pic până acolo, ajung în 10 minute
pe urmă, la exact 5 și 20 mă urc în mașină
”nu pot să plec”, îi scriu pe watsapp lui Cami, ”nu văd nimic”
se îngreunase cerul și se sfâșiase cu zgomot, curgeau tone de apă gri pe secundă
cel puțin așa se vedea
sau nu se vedea
o iau totuși prin plin cod, reușesc să mă scurg pe Aerogării, fentez Barbu Văcarescu pe sub pod, gata, m-am scos, îmi zic
cu 800 de metri înainte de destinație, în Pipera
mi se termină norocul.
sunt coloane pe ambele sensuri și se stă.
se stă
se stă
se merge un metru
se stă
30 cm
se stă
eu și un mercedes blocăm linia de tramvai care traversează șoseaua, vatmanul coboară și ne dirijează calm,
ne aranjează el ca să-și facă loc
îl întreb ce dracu se întâmplă, de ce ne-am blocat
ridică din umeri și zâmbește amar
că plouă, zice.
am străbătut 800 de metri în 87 de minute.
am reușit așa: să răspund la 5 mailuri restante, să fac niște plăți online, să vorbesc la telefon cu trei prieteni, să citesc două texte lungi
am consumat 7 țigări, 75 la sută baterie telefon
și mașina mi-a scris pe ecran ”please refuel”
când am ajuns, ploaia se oprise
și la noi în ”business park” au pornit aspersoarele.
(Oana Costea)
