Obiceiul meu să intru în vorbă cu oameni aparte.
Pe Cristi Lavin îl știu din primul an de pandemie. 2020. Avea aceași mască… spectaculoasă.
„Salut!”, zic. L-am întâlnit în 381, pe jos. Cantemir spre Romană.
„Ai schimbat masca?” „Nu. E tot aia” „Respiri bine?” „Da. Sunt OK” „Muncești undeva?” „Nu. Mă ajută părinții. Sunt scriitor. Am publicat trei romane. O sa-ți dau unul cu dedicație când ne mai vedem”.
Până atunci, mi-a dat o portocală din sacoșa cu cumpărături.
„Salut” „Salut”, la coborâre, în Romană.
Fotografie, în seara asta: Cristian Botez
