Obiceiul meu să intru în vorbă cu oameni aparte.
Pe Cristi Lavin îl știu din primul an de pandemie. 2020. Avea aceași mască… spectaculoasă.
“Salut!”, zic. L-am întâlnit în 381, pe jos. Cantemir spre Romană.
“Ai schimbat masca?” “Nu. E tot aia” “Respiri bine?” “Da. Sunt OK” “Muncești undeva?” “Nu. Mă ajută părinții. Sunt scriitor. Am publicat trei romane. O sa-ți dau unul cu dedicație când ne mai vedem”.
Până atunci, mi-a dat o portocală din sacoșa cu cumpărături.
“Salut” “Salut”, la coborâre, în Romană.
Fotografie, în seara asta: Cristian Botez
