close
Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Cronică literară şedinţa Cenaclului I.L. Caragiale, 4.10.2021

 

Dacă e luni, e încă bine…

Cele mai recente poeme aparţin doamnelor Ramona Müller, Ema Petrescu, Ana Nedelcu şi Luminiţa Bratu.
Mihai Ioachimescu ne propune spre vizionare cel mai bun film al tuturor timpurilor, în opinia sa, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Filmul american a fost realizat în 1975, după romanul omonim al lui Ken Kesey din 1962. Pelicula cinematografică a primit numeroase premii, printre care şi 5 Premii Oscar: Cel mai bun film (produs de Saul Zaentz si Michael Douglas), Cel mai bun actor (Jack Nickolson), Cea mai buna actrita (Louise Fletcher), Cel mai bun regizor (Milos Forman) si Cel mai bun scenariu adaptat (Lawrence Hauben si Bo Goldman).

Randall Patrick McMurphy este un tip antisocial și periculos ajuns la închisoare pentru corupere de minori. Pledând nebun scapă de închisoare şi este transferat într-un spital de boli mintale. Aici spiritul lui rebel trebuie să se supună rutinei şi rigorilor. Încercând să mai încălzească atmosfera apăsătoare din ospiciu Randall Patrick se împrieteneşte cu nebunii, reuşind să îşi construiască un cerc de oameni în jurul său. Acest lucru atrage atenţia asistentei şefe Mildred Ratched, o femeie tiranică, ce persecută în mod frecvent bolnavii. Se declanşează un război iminent. Filmul ne arată cum societatea se raportează greşit la persoanele care suferă de probleme psihice şi în acelaşi timp ne prezintă personaje cu care putem să empatizăm în prisma unor valori comune.

Traian Lazăr readuce în discuţie câteva aspecte referitoare la activitatea cenaclului: necesitatea publicării unei reviste, colaborarea cu un critic literar care să gireze scrierile colegilor şi intervenţii stricte pe textele celor care îşi prezintă creaţiile pentru înţelegerea obiectivă a lacunelor.

În opinia dumnelui cartea Liviei Dimulescu dezvăluie personaje puternic individualizate. Suflul narativ al autoarei rezidă în modul în care a construit, prin prisma imaginaţiei, esenţa romanului. „Soţul fără nume” este cel care scrie mai mult de jumătate de carte, ultima parte fiind concepută de soţia lui Cora. Romanul aduce în prin plan câteva probleme fundamentale ale societăţii contemporane: adulterul, coruperea de minori, depresia etc.
##Cuplul-personaj al romanului supraviețuia existențial având și momente bune, dar viața, care nu aduce numai Adevăr, Bine și Frumos, complică lucrurile. În locuința cuplului își află adăpost, pentru un timp, până la soluționarea unei probleme de moștenire, soția tatălui vitreg al Corei, Claudia, „o pasăre de noapte” de pradă (p. 56). Căreia soțul Corei îi cade victimă! O victimă încântată!

Folosirea procedeului „limbajului moale” nu se rezumă la domeniul raporturilor erotice, impregnează multe dintre paginile cărții etalând delicatețe, discreție, gingășie în redactare: „sufletul meu stă pe raft ca o pasăre care a uitat drumul spre cuib”; „am dat cu ochii de cer – îmi era partener, se înseninase și mă mângâia pe
creștet”; „plouă mărunt; stropii anemici ca niște cuvinte ce trebuie neapărat spuse se adună în bălți pline cu noroi”.

Remarcăm și o înnoire tematică. După aproape două secole de literatură consacrată drumului de la sat la oraș, în acest roman se ițește un fir narativ secundar privind mișcarea inversă, înapoi la țară: „Augustin își dăduse demisia. Avea un fler al situațiilor care mă intimida. Întotdeauna știai că deciziile lui sunt bune. Și totuși… viața la țară” (p. 5)
Livia Dimulescu – o prozatoare ce are la ea cuvintele necesare și suportul adecvat pe care să le așeze temeinic, fără să atârne dizgrațios și fără să cadă.##
(Convorbiri literare, septembrie 2021, „Soţul fără nume”, Traian Lazăr)

Nicolae Stanciu apreciază faptul că Livia Dimulesu este printre puţinii membrii ai cenaclului care scrie si proză, nu numai poezie.. Consideră, de asemenea că modestia colegei noastre este principala cauză pentru care nu este cunoscută la nivelul la care ar trebui. Fiind o scriitoare cu experienţă, autoarea „Interioarelor” mizează în discusul său narativ pe natura metamorfică şi lucrurile care prind viaţă, unele chiar devin personaje.

Autoarea ne citeşte un fragment din roman. Ne mărturiseşte că apariţia volumului i se datorează lui Florin Dochia, care a susţinut-o pentru publicare. Fiind o fire introvertită Livia scrie pentru a „umple un gol”. Ea conchide că în absenţa unui suflet pereche-bărbat, un suflet care să fie „etanş” cu personalitatea ei, ar fi o soră geamănă, care apare la sfârşiul romanului.

„De la Livia Dimulescu am învăţat că orice întâmplare poate deveni literatură”. Mihai Ioachimescu
Ramona Müller apreciază conţinutul complex al romanului şi originalitatea scrierii. Pentru cititorul avizat lectura transmite un mesaj clar despre frământările şi dimensiunile introspective, de unde şi titlul sugestiv „Interioare”. Totul se petrece în interior, în interiorul uman. Toată acţiunea romanului se petrece în interioare: apartamente, spital, labirint, bar etc.

Referitor la aspectele punctuale legate de activitatea cenaclului Ramona Müller consideră că fără implicarea unor persoane care să îşi dorească cele menţionate de Traian Lazăr, totul rămâne la stadiul de propunere. Şi cum explicaţia unui abandon este mai facilă decât argumentarea unei implicări, cele mai frumoase cuvinte rămân faptele.

Drept pentru care semnez,
Ramona Müller

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.