Doru Petru Morariu a fost „un dirijor de cor strălucit, laureat al unor prestigioase concursuri naționale și internaționale, un ctitor al mișcării corale romînești, un compozitor inspirat, un pedagog înnăscut, un patriot adevărat care și-a iubit pînă la sacrificiu obîrșia bănățeană.
A plecat în urmă cu un an să dirijeze îngerii stelari, dar și-a uitat drumul de întoarcere către planeta de pămînt. Stă acum nemișcat pe prispa casei din Cer, cu privirea sa blajină ațintită prin vreun vechi ochean galileian de marmură către casa părintească din Reșița natală.”
O nouă filă din jurnalul meu, pur sentimental, azi în Observator cultural la chioșcuri și librării și, online, aici:
https://www.observatorcultural.ro/articol/ocheanul-de-marmura-doru-petru-morariu/
(photo © 2021 Ioan Mihai Cochinescu
“Compoziţie vintage despre o fotografie la minut în Cișmigiu. Iulie 1970”)
