IN MEMORIAM DIANA SPÂNU
”Eu am muzica în sânge”
În ziua de 17 mai 2012, Diana Spânu, cunoscută cântăreață, a decis să-și pună capăt zilelor. Avea de 42 de ani. La momentul fatalei decizii, cântăreața se putea lăuda cu o remarcabilă biografie artistică. Spicuim: În 1989 a fost angajată la Teatrul ”Nicolae Leonard” din Galați. Premiul I la Festivalul București 1990, laureată cu bursa ”Mihaela Runceanu”. Premiul I la Festivalul Internațional București 1991, Premiul I la emisiunea-concurs ”O melodie dintr-o sută” (octombrie 1991), unde a lansat melodia ”Cântecul meu de iubire”; numeroase colaborări internaționale: Japonia, Austria, Italia ș.a. A absolvit, în 2007, Universitatea Națională de Muzică din București, cu diplomă de licență. Aconcurat și la ”Românii au talent”.
Nu vom insista aici asupra motivelor care ar fi determinat-o pe artistă să recurgă la gestul extrem (s-a aruncat de la etajul 8 al blocului din Capitală în care locuia alături de iubitul ei), întrucât faptul s-a comentat pe larg la vremea respectivă. Artista a lăsat un bilet în care scria că nu mai găsește o altă soluție.
Noi am cunoscut-o îndeaproape în 2003, când Diana Spânu a reprezentat apariția surpriză a concertului de jazz susținut de cvartetul Cătălin Răsvan Band pe scena Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești în cadrul programului ”Hot night in Ploiești”.
Cu acel prilej, a făcut, în exclusivitate pentru cititorii noștri, următoarele declarații:
Sub îndrumarea lui Titel Popovici și Mihai Tonu

Ne-am arătat interesați să aflăm când s-a orientat sprer jazz. ”Cânt jazz la îndemnul celor din jurul meu. Am cântat mult în străinătate, fapt care a ajutat experienței mele artistice. Alții au descoperit la mine înclinația pentru jazz. Eu am muzica în sânge, sunt sigură de asta. Dar jazz-ul, în opinia mea, nu-l poți aborda la vârsta adolescenței, întrucât acest gen muzical presupune un plus de maturitate artistică. Îmi plac Ella Fitzgerald, Billy Holliday, din al căror repertoriu am preluat multe piese”. Artista afirma că nu se lansează în experimente etno, deoarece jazz-ul este american la origine și considera că n-are nicio legătură cu muzica românească.
”Eu sunt foarte optimistă”
O profundă dezamăgire îi provoca interpretei ”valul de vulgaritate din jur, care este sufocant, dar cred că oamenii pot schimba ceva. Fiecare trebuie să se gîndească: <<Eu trebuie să mă cunosc>> și sunt convinsă că se va schimba ceva în lumea muzicii, că se va reveni la calitate. Dar cea mai mare vină – vină de neiertat – pentru promovarea subculturii o au posturile TV”.
Totuși, Diana Spânu nu părea dispusă la acea vreme să depună armele. ”Ce cred? Cred că peste tot în lume muzica a ajuns la un nivel obositor, deși ar trebui să încânte. Nu-ți bate joc de ea! După cum căutăm să evadăm în natură pentru a ne pătrunde de liniște și a-i asculta glasul adânc, tot așa ne vom orienta către muzica ce spune ceva. Eu sunt foarte optimistă”.
Leonida Corneliu CHIFU