Faptul că urezi țării tale „La mulți ani“ de ziua ei, dar în rest nu ești mare patriot, nu înseamnă că te-ai răzgândit, sau că ești fals… E un semn de respect, față de țara care te-a format, căreia aparții…
E clar că nimănui nu-i place cum a „evoluat“ România, sau că cei care am plecat am avut niște motive întemeiate, dar, asta nu înseamnă că ne urâm țara, fraților… Nu pot să spun decât, rușine celor care nu o iubesc, și nu îi sunt recunoscători că se menține încă pe picioare, în ciuda a ceea ce am ajuns… Că suntem plini de istorie și cultură, că avem nume mari și pământ fertil…
Nu mi-e rușine de România, nu mi-e scârbă de ea, nu mă dau nici mare patrioată, deși visul meu este ca fiica mea să zburde desculță prin iarba noastră de’o viață, pur și simplu urez „La mulți ani” acestei țări care m-a ținut la suprafață atunci când nu știam ce să fac și încotro să plec… M-a așteptat și m-a îngrijit până am abandonat-o…
O să mă întorc, curând…
Eu sărbătoresc țara, nu politicienii, spitalele, sau televiziunea… Haideți să nu confundam…
Deși este adevărat că ea este un întreg care conține și aceste mizerii, trebuie să facem abstracție de ele, de acei oameni care o fac să fie țara pe care vă este scârbă să o sărbătoriți…
Iar cei care suntem plecați, avem datoria să vorbim numai de bine țara noastră, pentru că fiecare impresie și cuvânt, contează și contribuie la reputația pământului nostru…
Dumnezeu să ne păzească, că de iubit, nu știu cum reușește…
Ioanina Eliza
