Aș vrea din tot sufletul să scriu articole care să conțină informații cu iz de relaxare, de Duminică însorită, însă lucrând într un supermagazin/mall din București, este aproape imposibil.
Critica și asentimentul publicului sunt armele cele mai la îndemână pentru a contura un peisaj care să descrie perfect realitatea.
Prea multe introduceri pentru aceeași situație neschimbată de atâta vreme.
Sunt absolut dezgustată de maniera în care se stabilește… noua ordine mondială.
Nimic nu este în favoarea noastră, niciodată, asta știm deja.
Nu urmăresc știrile de obicei, dar îmi ajung toate informațiile cu privire la schimbările adoptate de țara noastră. Nu m-a surprins deloc decizia de a închide piețele din spațiile închise, dar faptul că alte „evenimente sociale” precum vestitul Vinerea Neagră/Black Friday nu au fost anulate sau desfășurate exclusiv online, a fost pentru mine șocant.
De ce să închizi un târg de Crăciun sau o piață, dar să lași toate magazinele si supermagazinele/mall-urile deschise, știind că urmează să le viziteze o mare turma de oameni „fără frica”?
Ce să vă povestesc din perspectiva unui lucrător comercial?
– Dezordine, îmbulzeala, gălăgie, mâini murdare care ating tot, bani mulți care circulă, măști refolosite abuziv și un contact mai mult decât apropiat cu tot soiul de oameni.
– Nu mai fac apeluri politice…Fac descrieri conturate pentru cei care le vizualizează și se regăsesc în aceeași mocirla socială.
– Suntem la fund… De tot.
– Care mai e speranța? Credința, familia și iubirea. Ne întoarcem la lucrurile simple care cândva erau suficiente, și nu erau înlocuite de mărunțișuri/gadgeturi, haine de firmă și sclipici/glamour obsesiv.
– Rămâneți aproape de tot ceea ce va dă măcar senzația ca viața este o binecuvântare.
(Ioanina Eliza Manole)
