Interviu la lucru cu sculptorul Vlad Dumitriu
Artistul lucrează din plin, în echipament complet. Reporterul se apropie pe furiș, pâș-pâș, pentru a nu-l tulbura pe sculptor, foarte concentrat, în pofida zgomotului produs de freza mânuită cu dibăcie. Nu fără stângăcie, reușeșete să se strecoare sub brațele artistului, riscând o accidentare (Faptul se poate observa pe documentarul realizat de TVR). Artistul îl observă pe reporter, se oprește din lucru, zâmbește îngăduitor. Reporterul își recapătă suflul și zice:
R.: Plecăciune, maestre!
V.D.: Bună ziua!
R.: Sper că nu deranjez foarte tare.
V.D.: Nu.
R.: Suntem curioși să aflăm în ce stadiu al lucrării vă aflați. Dacă-mi amintesc bine: Ochiul – Poarta Sufletului.
V.D.: Da, Ochiul – Poarta Sufletului. Stadiul este destul de avansat. Sunt pe ultima dintre cele trei fețe vizibile principale ale lucrării și sunt și pe această față într-un stadiu destul de avansat. Mâine, din cîte știu, ar urma să vină macaraua și voi așeza lucrarea în poziția în care va fi expusă și voi putea să lucrez la detalii mici, ajustări. Probabil că voi mai avea de șlefuit anumite suprafețe pentru efecte. Încet, încet, voi contura varianta finală, definitivă a lucrării.
Deschideți Poarta Sufletului!
R.: Timpul a fost destul de bun în perioada aceasta.
V.D.: Da. Și am tras tare, în primele două săptămâni, mai ales. Vremea a fost foarte bună, așa, mai spre vară, în anumite zile, și am reușit să avansăm. Chiar toți trei am reușit să avansăm bine cu lucrările și suntem într-un stadiu bun. Acum s-a răcit un picuț, dar…
R.: Oricum, un stadiu mulțumitor. Ați reușit să ne întredeschideți poarta sufletului, să ne faceți cu ochiul, ca să zic așa.
V.D.: Încerc să fac acest lucru.
R.: Timpul a fost destul de bun în perioada aceasta.
V.D.: Da. Și am tras tare, în primele două săptămâni, mai ales. Vremea a fost foarte bună, așa, mai spre vară, în anumite zile, și am reușit să avansăm. Chiar toți trei am reușit să avansăm bine cu lucrările și suntem într-un stadiu bun. Acum s-a răcit un picuț, dar…
R.: Oricum, un stadiu mulțumitor. Ați reușit să ne întredeschideți poarta sufletului, să ne faceți cu ochiul, ca să zic așa.
V.D.: Încerc să fac acest lucru. Lucrarea este de fapt o metaforă a naturii umane. Încerc să surprind cele două laturi: latura pământeană, care este poate mai glumeață, mai vioaie, umană, și partea divină. Pe această latură a lucrării încerc să redau partea divină, ochiul interior mai degrabă, iar pe cealaltă parte sunt ochii noștri, așa cum ne salutăm cu ei în viața de zi cu zi.
R.: Promitem să revenim la final când, sunt sigur, vom găsi poarta sufletului larg deschisă.
V.D.: Vă aștept. Cu brațele deschise și cu poarta sufletului deschisă, astfel încât să o simțiți.
R.: Vă mulțumim și… așteptăm. Cele bune!
V.D.: Vă mulțumesc și eu! Toate cele bune!
R.: Promitem să revenim la final când, sunt sigur, vom găsi poarta sufletului larg deschisă.
V.D.: Vă aștept. Cu brațele deschise și cu poarta sufletului deschisă, astfel încât să o simțiți.
R.: Vă mulțumim și… așteptăm. Cele bune!
V.D.: Vă mulțumesc și eu! Toate cele bune!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
