Drumul de la iubirea de patrie și rege la dușmanul poporului
„O puternică impresie a lăsat în sufletul meu de copil moartea Reginei Maria. Atunci, cu întreaga școală am fost la gară, pentru a vedea și onora cortegiul reginei, care trecea pe calea ferată.”
Pe Ion „Nelu” Ilie l-am cunoscut la o întâlnire a foștilor deținuiți politici veniți din întreaga țară pentru a comemora „Momentul Târgșor”, închisoarea politică prin care mulți dintre ei au trecut. La acea întâlnire, Ion Ilie vicepreședinte al AJFDPLA, le-a propus foștilor deținuți politici în închisorile comuniste să aștearnă în scris povestea detenției lor. Nu toți s-au arătat încântați de idee. Mulți erau încă bântuiți de stihiile acelor vremi, de care nu vor să-și mai amintească. Alții au dezarmat, ca urmare a lipsei de reacție a opiniei publice la demersurile lor. Ion Ilie nu se numără printre aceștia. A răspuns cu multă promptitudine solicitării noastre de a-și depăna amintirile din închisorile comuniste. Ne-a prezentat, în manuscris, un volum intitulat „Mărturisiri din rezistența anticomunistă”, la care lucra. Autorul nu avea pretenția că posedă talent scriitoricesc, dar notițele sale – aflate în manuscris, urmând a suferi unele retușuri – au multă limpezime, oferă date neprețuite privitoare la regimul de detenție și relevă monstruozitatea regimului comunist. Beneficiar al unei memorii prodigioase, Ion Ilie este un fin „restaurator” al vremilor pe care le-a trăit. Ex-deținutul nu are fixații resentimentare. Fără a fi consimțit nici o clipă la atrocitățile comuniste, își sondează cu mult calm și luciditate trecutul. Pe parcursul câtorva episoade, vom încerca să prezentăm povestea incredibilă a lui Ion Ilie. Când vom considera că este cazul, vom utiliza citate din volumul încă nedefinitivat al fostului deținut și fragmente din interviul pe care ni l-a acordat.
Copilăria lui Nelu
S-a născut în anul 1928, în comuna Tinosu, din județul Preahova, localitate situată la 15 km de Ploiești. „Satul în care m-am născut este o așezare veche, cunoscută încă din vremea lui Mihai Viteazu, care a construit un punct de observație pe cea mai înaltă cotă de pe malul râului Prahova și ale cărui urme au dăinuit până nu demult, sub denumirea de foișor. În cărțile de geografie și istorie ale vremii, locurile mele natale erau cunoscute sub numele <Cetatea Tinosu>”. Aici, cu ani în urmă, vestitul istoric și arheolog profesorul Vasile Pârvan a descoperit vase de lut, urme ale unei civilizații preistorice.
În perioada în care Ilie deschidea ochii, comuna cunoștea o dezvoltare impetuoasă, datorită în bună măsură preotului satului, Alexandru Nicolau, „care era un <semănătorist> și care a construit o biserică nouă în comună, a creat o bancă populară și o cooperativă de consum. Astfel, nivelul de trai material și spiritual al comunei a crescut simțitor în primele decenii ale secolului XX.”
Tatăl. Fiu de țăran, a rămas orfan de mic. A devenit ceferist și ca ceferist a ieșit la pensie. Un fapt semnificativ: tatăl era membru al PNȚ. „Un om ordonat, pătruns de simțul datoriei și care era gata oricând să-și ajute semenii la nevoie.”
Mama. Fiică de viticultor, provenea din comuna Valea Călugărească. „O femeie bună și blândă, care a crescut cinci copii în frica lui Dumnezeu și respectul aproapelui”. Peste drum de via bunicului lui Ilie se întindea, pe o suprafață imensă, cuprinzând dealuri și văi, viile boierului Fernic, tatăl lui Ionel Fernic, nimeni altul decât compozitorul nemuritoarelor romanțe.
„Cum îmi mergea pâra că sunt cam neastâmpărat, tatăl meu s-a gândit să mă dea la școală mai devreme, așa că la vârsta de 6 ani am început clasa întâi primară. Cât privește cartea, nu aveam probleme. Aveam note foarte bune, numai la purtare stam mai prost, căci deși eram cel mai mic din clasă, mă număram printre cei mai zglobii copii.”
Pentru țară, rege și biserica străbună
„Duminica și sărbătorile religioase când nu mergeam la școală, mama mă îmbrăca frumos și mă trimitea la biserică, peste drum de casa noastră. Aceasta era mai mult opera tatălui meu, în calculele căruia urma să devin preot.” Ilie consideră că a primit o educație frumoasă, axată pe dragostea de țară, rege și biserica străbună. „O puternică impresie a lăsat în sufletul meu de copil moartea Reginei Maria. Atunci, cu întreaga școală am fost la gară pentru a vedea și onora cortegiul reginei, care trecea pe calea ferată.” Principalele sărbători nereligioase la care participa tot satul erau 10 Mai, Ziua Regelui, și 24 Ianuarie, Ziua Unirii. O puternică influență asupra lui Ilie și a tineretului școlar a avut-o Străjeria, organizația de tinerat înființată de Regele Carol al II-lea. „Credință și muncă pentru țară și rege”, era deviza străjerului. „Desigur, noi nu sesizam la vârsta aceea evenimentele ce se petreceau pe arena politică a țării noastre. Copii fiind, nici nu ne interesa.”
Curentul naționalist era în plină ascensiune, și din când în când treceau prin sat, mărșăluind și cântând, detașamente de legionari îmbrăcați în cămăși verzi. „Era impresionant, iar copiii se țineau după ei până ieșeau din sat. Acestea au fost evenimentele cele mai importante și care și-au lăsat amprenta asupra structurii mele educative în perioada cât am urmat cursurile școlii primare din satul meu natal.”
(continuarea miercuri 8 ianuarie 2025)
A consemnat Leonida Corneliu Chifu
