Prima ediție: 1 ianuarie 2025
(urmare din 16 iulie 2025)
Ilie face exerciții de vorbire
„Se aflau patru în celulă. Printre aceștia se număra și căpitanul Duță din Pucheni, arestat în anul 1948. „Știam de la Liviu Brânzaș că Duță își adora soția și-i scria poezii. Dar în cei șapte ani de partizanat aflasem că soția lui Duță se căsătorise, imediat după arestare, cu ofițerul de Securitate care-i arestase bărbatul.”
„Dar izolarea aceasta totală, fără nici un fel de activitate, însemna îndobitocire totală, adică tocmai ceea ce urmăreau să realizeze comuniștii cu noi. Și cum plictiseala este cel mai mare dușman al omului, dintru început mi-am făcut un program riguros pe care-l respectam matematic, cu excepția momentelor când mă deranjau ticăloșii.”
Cel mai mare dușman al omului
Problema cea mai delicată era să nu-l prindă lucrând, că s-ar fi lăsat sigur cu șapte zile de izolare. „Prudența este mama înțelepciunii”, gândea Ilie. A ales cu grijă momentele pentru a lucra, și anume acelea în care caraliii erau ocupați cu programul: fie dimineața, când se ieșea cu tineta, fie când se servea masa, fie când ceilalți erau scoși la plimbare. Și astfel, alegând unghiul mort din celulă, de unde nu se vedea prin vizetă, în decurs de o săptămână și-a confecționat o pereche d eciorapi de lână pe cinste. Astfel, a mai potolit puțin frigul care îl lua de la picioare. „Dar izolarea aceasta totală, fără nici un fel de activitate, însemna îndobitocire totală, adică tocmai ceea ce urmăreau să realizeze comuniștii cu noi. Și cum plictiseala este cel mai mare dușman al omului, dintru început mi-am făcut un program riguros pe care-l respectam matematic, cu excepția momentelor când mă deranjau ticăloșii.” Rugăciune, lucru și rememorare a tot ce asimilase până atunci în închisoare și în afară. Uneori, vorbea singur cu voce tare, „că trebuia să fac și exerciții de vorbire, că mi se atrofiase simțul vorbirii.” Vecinii săi nu dădeau nici un semn de viață. Poate nu era nimeni în celule sau poate se temeau să bată în perete.
Soția căpitanului Duță
După vreo două luni, i s-a răspuns din celula de la parter și, după ce Ilie le-a spus cine e, i-au spus și ei cine erau. Se aflau patru în celulă. Printre aceștia se număra și căpitanul Duță din Pucheni, arestat în anul 1948. „Știam de la Liviu Brânzaș că Duță își adora soția și-i scria poezii. Dar în cei șapte ani de partizanat aflasem că soția lui Duță se căsătorise, imediat după arestare, cu ofițerul de Securitate care-i arestase bărbatul. La început, am comunicat la perete despre cele petrecute în Pucheni, despre Marinaru și despre valul de arestări.”
După un timp, însă, Duță a vrut să afle de la Nelu Ilie ce știe despre doamna Duță. Ilie a ezitat să-i spună crudul adevăr, deoarece nu bănuia (sau poate că da) ce efect ar putea avea asupra lui Duță, soț care își venera soția. „După mai multe zile, la insistențele lui, i-am spus adevărul. De atunci nu m-a mai întrebat niciodată despre soția lui.”
Taina „tăblițelor de săpun”
După cum v-am relatat, Ilie a fost lăsat, o vreme, în pace. „Probabil intraseră alții în colimator și m-au trecut pe planul doi. Singur fiind, aveam un program riguros, vorbeam zilnic la perete, prin Morse, cu cei de jos, de la care primeam material didactic, mai ales poezii, pe care le scriam pe o tăbliță de săpun”. Cum proceda? Săpunul pe care îl primea îl folosea până rămânea din el o coajă subțire, atât cât să nu se rupă. Aceasta era tăblița. După ce se usca, aplica un strat de DTT „pe care-l avea fiecare într-o trăistuță de pânză, pentru eventuali paraziți. Se tampona plăcuța cu acea trăistuță, iar pe săpun rămânea un strat d epraf de DTT.” Cu ajutorul unui bețigaș ascuțit – confecționat după același proces tehnologic utilizat pentru confecționarea cârligelor de croșetat -, scria pe plăcuță, „pe care încăpea, de regulă, o strofă dintr-o poezie. Dacă erai observat de caraliu pe vizetă, într-o secundă plăcuța era ștearsă și corpul delict dispărea.”
(continuarea miercuri, 30 iulie 2025)
A consemnat Leonida Corneliu Chifu
