SERGIU RUGINĂ. ÎN ATELIER. E una dintre compozițiile pe care le prețuiesc cel mai mult, fiind povestea Patriarhului meu de lumină. Așa că am scris cândva despre el: „În sufrageria sa, pe pereți, se aflau icoane vechi, bizantine. Propriile sale picturi erau încărcate de forța rafinării divinului prin ecourile lui Andrei Rubliov. Nu picta, se ruga. Nu desena, zămislea. Nu mă privea obosit, niciodată. Mă privea cu lumină. Pentru că picta cu lumină. Astfel de pictori au fost, odată. Cine-și mai amintește de ei? Unde s-au dus sanctuarele lor? Cine mai ascultă, fie și în gând, ecoul vocilor lor? Răpujneți, satul în care s‑a născut pictorul Sergiu Rugină, nu mai există nici măcar în hărți.”
Text și photo ©️ Ioan Mihai Cochinescu
