În mod normal, poza alăturată nu ar trebui să necesite nicio descriere și cu atât mai puțin vreo critică lungă ca cea de care va avea parte, din simplu fapt că, oricare om care se respectă și este atent la detalii, va percepe mesajul din poză ca pe o manipulare mizerabilă, lipsită de orice filtru.
Dar iată-mă astfel într-o situație în care dacă tac și nu scriu nimic, mă simt dublu păcălită.
Cel mai ușor loc de luat la bani mărunți este desigur cel mai frecventat, și anume locul meu de muncă.
După gustul amar pe care mi l-a lăsat întâmplarea cu celebra coadă de la inaugurarea „Regelui Hamburgerilor” (imposibil de pierdut), ironia sorții a fost ca m-am angajat în cadrul imensului Mega Mall, într-unul dintre magazinele sale suprasolicitate, însă fără legătură cu balamucul ultimului etaj, unde românii își petrec timpul liber, savurând bucate alese, serviți de ei înșiși…
Curând, am aflat salariul pe care îl câștiga personalul care se ocupă ca mesele și podeaua zonei în care se afla restaurantele, sa arate impecabil… Și vă spun că este unul mai mult decât decent. Sunt profund interesată de ofertele de muncă, numărul lor, condițiile, investitorii români sau străini, competențe și șanse la un loc de muncă. Toate aceste relatări personale și generale sunt introducerea unei întâmplări recente care m-a enervat…
Lucrurile stau astfel… Sunt cu tata, ne este foame și ne grăbim puțin… Suntem deja la mall și soluția este evidenta, mergem sus sa mâncăm .
Trebuie sa menționez că spiritul meu critic, prinde aripi atunci când sunt cu tatăl meu, deoarece, din fericire, este acel gen de persoana, căreia nu-i place comoditatea mentala….Într-un mod subtil, întotdeauna m-a învățat sa fiu observatoare și sa pun problema bine..
După ce ne-am ales restaurantul, am comandat. Știe toată lumea că este o zonă unde predomină autoservirea…Faci comanda, aștepți mâncarea și pleci în căutarea unui loc liber și cât de cât comod…(în zadar, semi-canapelele din piele cu palmieri și veioze deasupra, într un spațiu plin cu neoane, se știe că sunt permanent ocupate de semidocți iubitori de wi-fi și cafele de mult răcite)..
N-ai de ales… Te așezi chircit pe un scaun și mănânci mâncarea comandată, uitându-te convins în stânga și în dreapta, ca data viitoare îți vei comanda ce și-a luat celalalt…Ăștia suntem, veșnic nemulțumiți.
Observ încă de la primele guri de mâncare, un mesaj insistent, lipit invers, pe masa unde mâncăm. Sigur e ceva important dacă apare de doua ori la aceeași masă, formata din doua mai mici, lipite, pentru maxim patru persoane..
Nici mai mult nici mai puțin decât următoarele randuri: „MEGAdomn/MEGAdoamnă, după fiecare masă, tăvița trebuie sa ajungă acasă (scris cu litere îngroșate). Îi arăți tu drumul? E aproape. Deasupra coșului de gunoi. Niciun eventual „Multumesc” , sau…”Va răsplătim cu o sticla de apa plată” știți voi, vise d’astea americane sau cel puțin europene…
Și acum să vă spun și oful.. Eu nu strâng nicio tăviță, fraților. Pentru asta ați angajat oameni, iar pentru ca ei să continue să fie angajații voștri, trebuie sa existe cât mai mulți oameni „neascultători” care să nu ducă tăvițele înapoi acasă. Sărăcuțele…
Nu confundați lucrurile oameni buni… Nu sunteți mai educați dacă o faceți, sau manierați.. Nu faceți decât sa împuținați locurile de muncă . Scopul acelor mesaje „drăgălașe”, aparent inocente, care duhnesc a marketing d’ala nenorocit, sunt ca să vă spele creierele, și pentru a elimina personal, pentru ca, dacă toți am respecta „simpaticul” mesaj, nu ar mai exista câte 5 sau 6 oameni care să mențină sala de mese curată, ar fi doar unul singur, care să treacă o cârpă pe mese, cam atât. Nu vă lăsați păcăliți, în suma pe care o plătiți pentru mâncare, intră nu numai banii pentru întreținere, ci și apa, gaze, salarii etc..așa cum este normal sa fie. Nu vă simțiți obligați să faceți treaba altora, doar pentru a nu părea nesimțiți sau needucați. Asa vor ei să vă simțiți, în timp ce își umfla conturile cu banii vostri, și se uită pe camere râzând de voi în ce hal de turmă ascultatoare ați ajuns..
Ați înțeles ideea, nu? N-am ce să subliniez… O seară frumoasă…. (la mall!?)…..
(Ioanina Eliza Manole)