Mi-e dor de țara mea
În care mi-am țesut
Prima bătaie a inimii
Întâiul zâmbet
Recunoștința
Primii pași
Primul suspin de dor
Prima speranță
Și prima lacrimă…
Mi-e dor de munții mei
Ce taine-ascund
Sub pletele de brazi,
Tărie
Și lacrimi
Ce-mpiedică schimbări
Ce-i pot pieri,
Mi-e dor de poporul meu
Ce dârz stătea odată
Cu stei cioplit în barbă
Sub cușma cea semeață
Cu vorba-vorbă;
laconică și pe-nțeles,
Cu inima în pumn
Și sabia în vânt
Ce drum croia dreptății
Biruitor peste clipa
Ce-ntregul desena,
Nu partea – efemerul
Ce îl trăim acum.
Mi-e dor de glia
Ce curat rodea
Sub maini de harnici buni
Și hotărăți
Cu zâmbet blând și înțelept
Cu sfat înalt
Ce ancora și-a aruncat
În timp
Peste timp
Făuritor de timp
Pentru noi, urmașii
Mi-e dor de voi, Oamenilor
Așa cum străluciți
În ale voastre-adâncuri!
Mi-e dor de țara mea
Mi-e dor de bunii mei
Mi-e dor de adevăr!
Mi-e dor de țara mea – Cornelia Prisacariu, Ploiești miercuri 13 februarie 2019, orele 20.49
