…râzând dulce/amar, curajosul meu prieten,râzând dulce/amar…
„…Niciodată doiul nu se lasă-ntâmplat
Eu nu auzit-am, poate bărbat cu
ființa iubită să fie în lume
Dar dublul, sosia ori cuplul sunt glume
Verdele nu se potrivește cu frunza
Barem unu cu unu, copil cu lehuza
Nici vântul cu aer, lumina cu steaua
Ușurința cu zborul, greu cu ocaua
Nimic nu se potrivește cu doi. Doiul e fix. Nu putem înapoi
Și nici înainte prin timp judeca
Dacă mâna e-a cincea, dacă apa e grea
Pentru doi timpul este mult prea precis
Încercați magazinele pentru dor, pentru vis
Acolo se-ntâmplă ca inima, una
Să fie alături de alta într-una
Afară de asta se poate cuvântul
Să cadă odată (perdelele, vântul)
Odată cu ce denumea și atunci
E-un doi întâmplat. Dar cuvintele-s spelunci
Unde –ntâlnirea cu lucrul e-ntâmplătoare
Ascultați-mă bine. Lăsați loc de mirare.”
(Nino Stratan)
