close
ActualitatePromovate

Nu vreau să mai am de-a face cu HORECA

Cristian BOTEZ

 

Am spus că nu vreau sa mai am de a face cu HORECA, pentru că domeniul s-a deprofesionalizat total. Pentru că nu mai exista personal calificat. Nu mai exista nici macar bun simț. Doar niște copii sau golani, angajați ca ospătari, barmani sau bucătari care vor să ardă clienții! Patroni jepcari, care nu au nicio treabă cu meseria de, generic spus, “cârciumar”!
Am zis, dar aseară am lăsat garda jos. M-am dus cu familia la “Jessie”, la Favorit, în spate, Dr. Taberei. Un loc în care mergeam uneori.


Ne așezăm la o masă mai lungă, joasă. Scaune comode, canapea. Vine o puștoiacă cu meniurile. După 2 minute revine și ne spune că masa e rezervată Pe masă nu fusese pus niciun carton cu “rezervat”. Mă ridic și vreau să plec. Ai mei insistă să rămânem, că e pizza bună, ca au cocktails mișto.. ne așezăm la o masă normală de 4, lângă intrarea dinspre terasă în bar. Strâng din dinți. Dau comanda. Pizza( atenție, nu există plural pentru “pizza!; nu folosiți!), bere, cocktails. Urmează seria de cereri suplimentare, căci fetele erau cu mintea la sex, probabil. Tacâmuri, șervețele, piper, sosuri, scrumiere… Că din prima nu le iese niciodată. Pentru că, așa cum spuneam, în HORECA nu mai există personal calificat!
Dar NENOROCIREA avea să fie ALTA! De sub podeaua de lemn a terasei răzbătea o puternică și grețoasă duhoare de hoit! De putrefacție! Eu rezist doar pentru că puștiul, încântat de atmosfera și pentru ca se jucase cu altă ocazie cu niște pisoi de pe acolo, nu a bagat în seamă miasma impuțită.
Între timp, la masa de la care fusesem ridicați cu nesimțire, s-au așezat patru tineri care au stat toată seara cu 4 limonade.


După vreo oră, cu pizza hăcuite prin farfurii, nu mai suportăm. Copilului i se face rău.
Mă ridic să plecăm. Mă duc la bar si cer să vorbesc cu patronul. “Patronul nu e aici”, rostogolește printre pahare o blondă. ” Dă-i telefon și spune-i să vină repede, ca dacă NU, plec fără să plătesc.
După două minute vine un gagiu neras, histrut, în pantaloni scurți, cu alura unui tip care tocmai rearanjase instalațiile dintr-o sală de forță.
“Salut. Tu ești patronul?”, “Da.”. Minte. Nu e el. Îl cunosc pe patron. Din vedere. Ii zic deranjul. Rânjește ca mânzul la țâța iepei și îmi zice două chestii mizerabile legate de duhoarea de mortăciune. “Credeam că se simte doar în interior”(!!!) și “Ce voiați? Să închid terasa?”
Am plătit doar băuturile și am plecat. Scârbit!
Hai sictir Terasa JESSIE!
Hai sictir HORECA!

(Text/Foto Cristian Botez)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.