Zice-se că era un sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi unde avea case mari, grajduri, coşere şi staul pentru vite. În acest sat soseşte o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi-i cere adăpost. Dar Moş Ajun, motivând că este om sărac, o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta însă nu o primeşte, ci o trimite să nască în grajdul vitelor. Soţia lui, Crăciuneasa, fiindu-i milă de străină, o ajută să nască, faptă pentru care este pedepsită de bătrânul Crăciun cu tăierea mâinilor. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut „Domnul” se căieşte şi-şi cere iertare, devenind „primul creştin”, „sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria” Originea şi înţelesul numelui de Crăciun dat sărbătorii Naşterii Mântuitorului nu sînt încă lămurite. Crăciun, se pare că este un vechi cuvânt dacic, ne-găsit la alte popoare, cu înţeles de „Creatul”, cuvânt care, doctrinal, a fost înlocuit de „Născutul” cu referire la Isus Cristos. Sau este posibil să fie, o modificare a cuvântului latinesc Creatio-creationis, însemnând creare, întemeiere, început de viaţă. Cuvântul Crăciun este apropiat şi de cuvântul rusesc Korocium care denumea obiceiul de iarnă, precum şi o veche divinitate păgână a iernii şi a morţii. Indiferent de originea etimologică a numelui, în prezent sărbătoarea Crăciunului în mai toate ţările este dedicată naşterii de la Betleem a Fiului lui Dumnezeu Isus.
Alexandru Petrescu
