Parisul dimineților mele miroase a „croissant”, „pain au chocolat” și cafea proaspătă, sună a clinchete de lingurițe învârtindu-se în cești, a „garçon”! a vapori fluierând din mașinile expresso, a glasuri vesele suprapunându-se ca o simfonie si vestind ziua care începe.
Parisul acesta nu mai există. Diminețile sunt mute și miros a indiferență.
Marcela Feraru, Paris
