Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (1784–1785) a reprezentat cea mai puternică mișcare social-politică din Transilvania secolului al XVIII-lea, îndreptată împotriva opresiunii feudale și a lipsei de drepturi a populației românești din Imperiul Habsburgic. Izbucnită la 1 noiembrie 1784 în satele din Munții Apuseni, revolta a adus în prim-plan trei lideri de seamă: Horea (Vasile Ursu Nicola), mintea diplomatică a mișcării care fusese în audiențe direct la împăratul Iosif al II-lea, Cloșca (Ion Oargă), strategul militar de teren, și Crișan (Marcu Giurgiu), liderul radical care a mobilizat efectiv masele.
Principala cauză a revoltei a fost exploatarea economică excesivă exercitată de nobilimea maghiară asupra iobagilor români, combinată cu o oportunitate ratată de militarizare a graniței, proces prin care țăranii sperau să devină oameni liberi în slujba armatei imperiale. Programul revoluționar, formulat clar în ultimatumul trimis nobililor asediați la Deva în noiembrie 1784, cerea măsuri radicale pentru acea epocă, precum desființarea completă a iobăgiei, desființarea clasei nobiliare, împărțirea moșiilor către popor și impozitarea egală a tuturor cetățenilor.
Răspândirea rapidă a violențelor a determinat Curtea de la Viena să intervină militar pentru a restabili ordinea și a preveni fragmentarea imperiului. Lipsiți de armament modern și trădați în cele din urmă de un grup de localnici atrași de recompensele bănești promise de austrieci, liderii au fost capturați în iarna anului 1784 în pădurile din Munții Gilăului. Destinul lor a fost tragic: Crișan s-a sinucis în celulă pe 13 februarie 1785 pentru a evita umilința, în timp ce Horea și Cloșca au fost executați public prin tragere pe roată la Alba Iulia pe 28 februarie 1785, corpurile lor fiind ciopârțite și expuse în diverse localități pentru a înspăimânta populația.
Cu toate acestea, sacrificiul lor nu a fost zadarnic, deoarece în august 1785 împăratul Iosif al II-lea a emis Patenta de desființare a iobăgiei în Transilvania, acordând țăranilor libertatea de mișcare, dreptul de a învăța meserii și dreptul la căsătorie fără acordul prealabil al nobilului feudal.
Notă: Sursele de istorie menționează adesea zilele de 1 sau 2 noiembrie ca fiind datele primelor confruntări violente, deși evenimentele au început să se precipite concret în ultima zi a lunii octombrie. Data de 31 octombrie 1784 reprezintă momentul crucial al adunării preliminare care a aprins, de fapt, scânteia Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.
Detalii și surse:
Prodan, David – Răscoala lui Horea (2 volume), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
Pascu, Ștefan – Revoluția populară de sub conducerea lui Horea, Editura Militară, București, 1984.
Edroiu, Nicolae – Răsunetul european al răscoalei lui Horea (1784-1785), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976.
Foto: Identitatea.ro, Istoria în culori
Doina Ofelia Davidescu
