close
CronicăPromovate

Să trăim fericiţi!

Mai este oare posibil să fim fericiţi ? – se întreabă, cu candoare, într-un editorial, ziarista franceză Claire Fortier-Durand.

Întrebarea pare de o naivitate banală, dar e bazată. Căci, continuă ea, mai precis „când deschizi ziarele, nu dai decât de catastrofe: cutremure, procese de pedofili, violenţe urbane“… Parcă-ţi piere cheful de viaţă. „Avem de-a face cu moartea în fiecare zi, aflăm de nenorocirea unor semeni de fiecare dată când ascultăm ştirile la radio.“
Tineri care se sinucid pentru că nu mai cred în nimic, cei în vârstă pentru că nu mai cred în societate şi în dreptate. Unii ucid pentru a se apăra, alţii pentru a fura mii de euro sau un aparat foto. Tinerilor le e frică de viitor, bătrânilor, că o să se repete trecutul. Aşa stând lucrurile, îţi mai vine dimineaţa când te scoli să exclami: „Ce zi frumoasă!“? Poate doar dacă îţi propui să nu mai citeşti ziarele, să nu mai asculţi radioul, să nu te mai uiţi la televizor. Adică, să te sustragi bombardamentului mediatic cu ştiri prăpăstioase. Dar te poţi izola de ce se întâmplă în jurul tău, în lume? Şi în lume, după ce citeşti, asculţi, vezi, s-ar părea că se petrec doar grozăvii.

Filozoful, tot francez, Michel Serres observă că trăim într-o „societate în care se regizează frica“. Ca dovadă, să numărăm de câte ori revine cuvântul „moarte“ în informaţiile de „fapt divers“ ale fiecărei zile. Cui serveşte acest adevărat „marketing al fricii“ explică, în cartea sa recentă „State of Fear“ (Starea de teamă), autorul anglo-saxon Michael Chrichton: „Întreţinerea fricii permanente este o formă de control al societăţii de către politic, mass-media şi juridic“. Oamenii de ştiinţă ne învaţă că omul este înzestrat cu un sistem de fixare în memoria vizuală şi emoţională a evenimentelor traumatizante: catastrofe, accidente, acte teroriste, pandemii, incendii, inundaţii, cutremure, tsunami, demonstraţii, scandaluri de tot felul, corupţie. Potrivit mecanismelor biologice ale selecţiei darwiniene, cei care ies cel mai puţin afectaţi de asemenea întâmplări nefericite au mai multe şanse de supravieţuire. Ei vor putea astfel procrea şi asigura supravieţuirea şi dezvoltarea speciei. Sondajele de opinie TV atestă audienţa numeroasă a temelor catastrofice, iar alcătuitorii de programe se conformează legilor pieţei. Aşadar, un cerc vicios, care amplifică răul, un rău tot mai exploatat mediatic.

Unei asemenea turnuri pesimiste, trebuie să-i existe însă şi o variantă luminoasă. „Bineînţeles, nu e vorba de a-i opune acestui catastrofism permanent un angelism suav şi naiv, ci de a ieşi din alternativa sterilă între atitudinea pesimistă şi cea optimistă faţă de viitor, de a o înlocui printr-o abordare realistă, lucidă, pragmatică şi constructivă“ – pledează Michel Serres, care exemplifică: „Fapte pozitive există în masă, în viaţa cotidiană a lumii: descoperiri hotărâtoare pentru viitor, creaţii colective, solidaritate, generozitate, legături transculturale etc. Trebuie doar să ştii să le promovezi“. Pentru a ieşi din paradigma fricii şi a te instala în paradigma creaţiei colective a viitorului trebuie apelat la faptele pozitive care, legate între ele, potenţează „dorinţa de viitor“.

Claire Fortier-Durand are şi ea o reţetă a fericirii. Ea apelează, pentru aceasta, mai degrabă la sensibilitatea feminină: „Să ascultăm, timp de câteva minute sau câteva ore, o muzică menită să ne trezească amintiri plăcute, să mergem la un film deconectant, să citim o carte amuzantă. A doua zi dimineaţa, vom avea puterea să primim, din nou, ştiri despre nenorociri sau grozăvii de tot felul“. Autoarea franceză pledează pentru o adevărată revoluţie spirituală, care ar fi capabilă să împrăştie spectrul catastrofalului şi starea de teamă: „Revoluţia este la îndemâna noastră şi chiar dacă groaza e cuibărită în inimi, iar vorbele pot produce răni, mâinile pot învăţa să mângâie, inimile să iubească, iar cuvintele să aline“.

Mai pragmatic, un alt autor francez, Jean-Marc Bellot, propune, în locul soluţiei individuale, una ce apelează la colectivitate. Iar pentru aceasta, îi reaminteşte virtuţile. Însuşi Winston Churchill, cel care a spus că „democraţia este cel mai rău dintre regimuri, cu excepţia celorlalte“, a emis, cu alt prilej, o constatare mai puţin cunoscută, dar nu mai puţin memorabilă: „Într-o conversaţie de numai cinci minute cu un alegător obişnuit, poţi obţine un argument-beton împotriva democraţiei“. Ceea ce, nu-i aşa, vorbeşte tot despre valorile democraţiei, în care individul îşi poate spune cuvântul, iar acest cuvânt are greutate. Căci tot Churchill spunea: „Opinia publică trebuie să orienteze şi să controleze, în orice împrejurare, acţiunile miniştrilor, care sunt slujitorii şi nu stăpânii săi“. Iată deci că nici măcar pentru Churchill democraţia nu e chiar atât de deprimantă cât s-ar fi crezut. Fapt pe care îşi propune să-l demonstreze cartea „The Wisdom of Crowds“ a lui James Surowiecki. În privinţa luării deciziilor asupra unei probleme complexe – se afirmă în carte – o mulţime de indivizi fără cunoştinţe deosebite obţine rezultate mai bune decât orice expert în materie. Afirmaţie sprijinită de un exemplu. În dimineaţa de 28 ianuarie 1986, când s-a aflat că naveta Challenger a explodat în zbor, pieţele financiare au sancţionat imediat cursul societăţilor asociate la programul NASA. La numai 21 de minute după catastrofă, cursurile la Rockwell, Lockheed Martin, Marietta şi Morton Thiokol au pierdut 3-6 puncte. Către sfârşitul zilei, toate cursurile se stabilizaseră, cu excepţia acţiunilor Morton Thiokol, care au continuat să scadă şi au pierdut 12 puncte. Experţii au reuşit, abia şase luni mai târziu, să identifice vinovatul responsabil de explozia navetei: era Morton Thiokol. Ceea ce specialiştii au aflat după o jumătate de an de activitate laborioasă, gloata de simpli acţionari „simţise“ din primele clipe. Nu este, şi acesta, un motiv de optimism, de încredere că nu (întotdeauna) e bietul om sub vremi, că ştie „să supravieţuiască“ în situaţii de catastrofă?

(Corneliu Vlad)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.