close
DocumentarPromovate

Sânge albastru

Ei și ce dacă eu am …Sânge albastru – Expresia vine din Spania evului mediu, când marii aristocraţi susţineau că în vinele lor curge sânge pur albastru, spre deosebire de nobilii „de categorii inferioare“, care au suferit felurite amestecuri de sânge, mai ales de sânge maur.

Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de „roşu-cardinal”), cât şi în special de „vestoanele verzi“ populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară).

De altfel, încă la Roma şi mai ales la Constantinopol pe vremea Bizanţului, publicul se împărţea la circuri şi pe hipodrom în „albaştri“ şi „verzi“, după culoarea bluzelor călăreţilor din arenă. Rivalitatea a trecut de la spectacole în viaţa publică şi din capitală în tot imperiul, culoarea albastră fiind agreată îndeosebi de pătura nobilă. Însuşi împăratul trebuia să aleagă una dintre culori. Iustinian, pronunţându-se pentru „albaştri“, a determinat, în anul 532, o răscoală şi o ciocnire sângeroasă între cele două tabere (cunoscută sub denumirea „Nika“), din care pricină era să-şi piardă şi tronul, căci „verzii“ proclamaseră împărat pe prinţul Hypatius.

Cu timpul, expresia „sânge albastru“, care desemnează o obârşie nobilă, s-a colorat şi cu o nuanţă de ironie.

(Alexandru Petrescu)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.