DRAGOSTEA CEA DINTAI
Dragii mei,
Eram la Karyes in Biserica Sf. Andrei. Ma uitam la Biserica goala si ma gandeam la monentul cand am venit la credinta. Ce s-a intamplat din 1991 si pana acum.
Cate caderi si cate urcusuri duhovnicesti! Ce viata a fost. M-a apucat o nostalgie puterinca atunci cand m-am gandit cum era dragostea cea dintai fata de Biserica.
Ce avant aveam in inima si ce energie. Cata propovaduire faceam. Eram cumva trist pentru ca in mintea mea nu mai aveam acel elan.
Apoi deodata mi-a venit o mangaiere in inima. Gandul era „nu mai esti acelasi”, dar era ceva de bine.
M-am gandit ce vrea sa insemne asta si apoi am realizat cat de mult m-a schimbat Duhul Sfant. Intra-adevar NU MAI SUNT ACELASI. Am fost transformat de mii de Sf. Liturghii, zeci de slujbe de Craciu, de Inviere, sute de Spovedanii, sute de Sf. Masluri.
M-am bucurat ENORM cand am realizat cat de schimbat sunt si mai ales ca acesta schimbare nu a fost facuta dupa mintea mea ci dupa cum a lucrat Duhul in atatia ani.
Va intreb pe toti: mai sunteti aceeasi oameni fata de cum erati cand ati pasit prima data in Biserica? Mai sunteti la fel ca la prima Spovedanie? Daca raspunsul este NU va aflti pe calea cea buna. VA LUCREAZA DUHUL SFANT CUM VREA EL si nu dupa mintea nostra.
Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru toate si Il rog sa ma ierte pentru neputinta sufletului meu ! Puteam mai mult dar m-am lasat in mandrie, akedie si multe altele. Sa nu faceti ca mine! Incercati sa fiti TOT ce vrea Duhul Sfant sa fiti!
(Cătălin Rusu)
