Sfârșitul de an își măsoară zilele cu resemnare. Popasul cenaclului nostru de luni, o dată la două săptămâni, în spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu”, al Centrului Cultural „Sf. Antim Ivireanul” sau în surdina muzicii de la Wokul Magic, a mai făcut o rotație în jurul Soarelui. Într-o atmosferă deschisă și caldă, autorii de poezie, proză, eseu, cinema, cronică de cinema și interviu și-au expus, cu emoție, sinceritate și speranță, propriile creații. Aseară am convenit, de comun acord, să restructurăm ședința la două momente lirice.
Lecția de poezie a oferit prilejul reîntâlnirii cu suprarealismul. Diana Petroșanu ne-a prezentat un material interesant despre viața și opera scriitorului Gellu Naum, oglindit în articolul lui Norbert Nemeș: „Gellu Naum, 110 ani de la naștere: suprarealistul român care a sfidat fascismul și comunismul prin poezie”(Adevărul, 2025)
Poetul libertății interioare Gellu Naum (1915 – 2001) s-a născut într-o familie cu șase copii, de origine aromână. Fiul unui poet „cuminte”, – mort pe frontul de la Mărășești, ocupă un loc singular în literatura română, fiind considerat nu doar reprezentantul cel mai important al suprarealismului autohton, ci și unul dintre ultimii mari suprarealiști europeni activi. Opera sa, vastă și profund originală, traversează poezie, proză, dramaturgie și literatură pentru copii, însă nucleul creator rămâne poezia — spațiul în care Naum își construiește viziunea asupra lumii și asupra propriei identități artistice. Prin modul în care reorganizează realitatea prin limbaj, el propune o poetică a libertății interioare, a explorării subconștientului și a eliberării de mecanismele raționale ale lumii exterioare.
Lectora subliniază că personalitatea lui Naum este strâns legată de formarea sa intelectuală și parcursul evenimentelor biografice: o copilărie marcată de lipsuri, o adolescență dedicată sportului, o tinerețe dominată de sentimente antifasciste, și mai apoi, perioada comunistă cu ororile ei. Retragerea, în cele din urmă, la Comana a fost o etapă de izolare și reconstrucție.
Studiile de filozofie, mai întâi la București și apoi la Paris, i-au cultivat sensibilitatea către marile interogații ale existenței: sensul libertății, natura conștiinței, identitatea și raportul dintre om și lume. Parisul anilor ’30–’40, efervescent cultural, îi oferă contact direct cu formele avangardei europene. În scurt timp, Naum devine nucleul grupului suprarealist român și unul dintre cei mai radicali promotori ai unei literaturi care nu doar contestă convențiile, ci le dizolvă în favoarea unui limbaj eliberat de constrângeri. Alături de Gherasim Luca, Dolfi Trost, Paul Păun și Virgil Teodorescu, el susține necesitatea unei scriituri ce se desfășoară în spațiul automatismului psihic, în zona visului și a inconștientului — un demers care, în România acelor ani, avea forța unei rupturi totale cu tradiția.
Poezia devine un instrument de acces la o realitate profundă, nevăzută. Volume precum Drumețul incendiar, Vasco da Gama, Athanor sau Apocrif ilustrează modul în care Naum reconfigurează limbajul poetic. Imaginile sale sunt brutale sau delicate, neașteptate, uneori absurde, dar mereu purtătoare ale unei logici interne, neconvenționale. Poetul urmărește o coerență a trăirii interioare, limbajul devine un fluid, transfigurând realitatea, proiectând-o pe o scenă onirică în care obiectele, ființele și ideile circulă liber. Astfel, poezia nu este un mod de a descrie lumea, ci de a o re-crea. Tonalitatea adesea halucinantă a textelor sale pare să provină dintr-un spațiu intermediar, între vis și veghe, între eu și lume.
Regimul comunist, prin impunerea realismului socialist, a constrâns avangarda la tăcere. Pentru Naum, însă, interdicția nu a însemnat renunțarea la suprarealism, ci doar retragerea lui în interior. Activitatea de traducător și cărțile pentru copii — între care Carte cu Apolodor a devenit un text clasic — reprezintă doar o parte vizibilă a creației sale din perioada postbelică. În paralel, poetul continuă să scrie texte de o intensitate lirică remarcabilă, publicate abia după relaxarea regimului cultural. Poezia sa devine matură, iar suprarealismul este un mod organic de a trăi și de a înțelege libertatea. În Athanor sau Malul albastru se simte această transfigurare interioară: poezia devine un spațiu al alchimiei sufletești, al transformării eului, al dialogului cu marile întrebări ale existenței.
Un element esențial al liricii lui Naum este prezența iubirii ca forță de coeziune între real și ireal. Relația sa cu Lygia Naum, de o intensitate afectivă rară, traversează multe dintre textele sale, culminând în proza suprarealistă Zenobia, în care iubirea devine principiu ordonator al lumii, al visului, al identității poetice.
În ansamblu, Gellu Naum rămâne un autor pentru care libertatea interioară este singura formă autentică de existență artistică. Fidel suprarealismului chiar și atunci când acesta părea depășit sau imposibil de practicat, Naum demonstrează că poezia nu este doar o practică estetică, ci un mod de a fi, opera sa lirică, originală și profund personală, continuând să influențeze literatura contemporană. Gellu Naum nu este doar un poet, ci un constructor de lumi, un explorator al spațiilor ascunse ale conștiinței și unul dintre puținii scriitori români care au dus avangarda la un nivel de maturitate artistică greu de egalat.
Pentru a-și argumenta pledoaria, Diana Petroșanu a ales inspirat spre lectură câteva poeme deosebite (volumul „Opere, Poezii, Gellu Naum”, Editura Polirom, 2011): De unde ai cumpărat această mână, Ne-am oprit, Cheia viselor, Iubire imensă, Despre femeia leșinată.
Prin fiecare perete circulau două tăceri
și eu ieșeam să mă ascult
cu două guri vorbeam și mă ascultam singur
cu cîte două urechi pe fiecare parte a feții
Şi era o iubire
în timp ce peste cubul ei abia vizibil
în fiecare dimineaţă răsăreau doi sori (Iubire imensă – Gellu Naum)
Ca un scurt intermezzo între cele două capitole lirice ale serii, am considerat că ar fi potrivit un Bilanț al activității Cenaclului pe anul 2025. Astfel, pe firul de nisip al memoriei unei clepsidre virtual întoarse spre reamintire, s-au scurs:
6 EVENIMENTE LITERARE:
- Un sentiment Nichita – sărbătorind ZIUA CULTURII NAȚIONALE împreună cu invitații noștri: Ioan Groșescu, Liana Dupont și Florin Dochia.
- O samă de cuvinte despre Nichita – prelegere susținută de scriitorul, criticul Silviu Guga
- De la Vama oglinzilor la Vama sufletului – ședință comemorativă Gabriel Comanroni
- M-atârn de tine, Poezie, ca un copil de poala mumii, frumoasa provocare – spectacol, în interpretarea actorului Nicolae Drăgulin, recitând din creația visătorilor sacri ai lirismului românesc
- Între un calambur și o Cafea cu sare – eveniment omagiu dedicat poetului Nino Stratan, cu participarea cenacliștilor în prezența distinșilor invitați: Ioan Mihai Cochinescu, Liana Dupont, Florin Dochia, Sorin Vânătoru, Florin Manole.
- Lansarea Antologiei aniversare – 75 Spirala Ascunsă, a Cenaclului Literar „I.L. Caragiale” Ploiești, în prezența remarcabilă a invitaților: Daniel Cristea-Enache, Radu Aldulescu, Evelyne Croitoru, Gabriel Klimowicz, Florin Dochia, Christian Crăciun și cu participarea cenacliștilor autori.
2 FILME:
- documentarul TREI ZILE DESPRE NATALIA, realizator Cătălin Apostol („Dosar România”, TVR1)
- filmul documentar-social, SAREA SĂRACILOR, realizator Gabriel Comanroni
16 LECTURI DE CENACLU:
- „Eterna aventură a existenței”, de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul universului (un eseu filozofic al lui Sorin Vânătoru)
- Sub semnul amintirilor (roman aflat în lucru – Cati Rodica Enache)
- Hotare de lavandă, Editura Limes, Cluj Napoca, 2025 (recent volum de versuri al Luminiței Bratu
- Cuvântul căzut din cer (proză suprarealistă de Eva Maria Aëppli), în traducerea inspirată și prezentarea traducătorului, prof. Vasile Moga
- Întoarcerea la sursă, evocarea memoriei unui prieten și colaborator al cenaclului, Ștefan Canurschi, de către jurnalistului Leonida Corneliu Chifu, prin prezentarea unor interviuri de suflet
- Blestemul Minotaurului, incitantul roman aflat în lucru al scriitorului Raul Sebastian Baz
- Ce greu e și ce puțin durează, avându-l ca protagonist pe Adi Serafim/ Adrian N. Ionescu, noul nostru coleg, cu o selecție din volumul său Cartea de titluri
- O zi, fragment din volumul de debut, Povești cu mâna stângă – având ca protagonist pe Eduard-Gabriel Tănase, noul nostru coleg
- Cum apasă cuvântul care inspiră, un eseu cu titlu provocator dar cu o realizare mai puțin „inspirată”, al Doinei Ofelia Davidescu
- Ziua limbii române – dedicată personalității lui Mihail Eminescu și creației sale.
- Zborul greu și tăcut al pietrei – mic eveniment comemorativ, dedicat operei și memoriei sculptorului ploieștean Gheorghe COMAN – fondatorul și mentorul Taberei de Sculptură de la Măgura, Buzău și inspirator al Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Contemporană din Ploiești, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naștere, în prezența și cu participarea prețioasă a pictoriței Patricia Popescu – fiica acestuia.
- O lume pe gâtul subțire al unei girafe, prezentare și lectură din cel mai recent roman apărut la Editura Universitară / Cișmigiu Books, 2025, al Doinei Ofelia Davidescu
- Mai mult ca moartea literaturii, fragment de eseu prezentat și lecturat de Florin Manole
- Literatura dinspre toamnă – texte inedite și povești mai puțin mediatizate despre poetul Ion (Nino) Stratan (1 oct. 1955 – 19 oct. 2005), adunate prin grija lui Leonida Corneliu Chifu
- Au înfrunzit piramidele – prezentare și lectură din cel mai recent volum de poezii al Luminiței Bratu, apărut la Editura Limes, Cluj Napoca, 2025
LECȚIA DE POEZIE – 6 oportunități cu lector unic: Traian T. Coșovei (Doina Ofelia Davidescu), Nora Iuga (Luminița Bratu), Adrian Păunescu (Sorana Brucăr), Considerații asupra operei lui Ion Stratan (Gabriela Petri), Khalil Gibran (Amalia Melnic), Gellu Naum (Diana Petroșanu).
LANSARE DE CARTE – 6 evenimente, 7 autori:
- Liana Dupont, Valuri de cuvinte, Editura Cervantes, 2024
- Florin Dochia, Ierburi de mai. A treia carte din Lacrimaria, Editura Detectiv literar, 2024
- Ioan Vintilă Fintiș, Prăbușirea din abstract, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2024
- Ramona Müller (Orașe nevertebrate, Eikon, București, 2025)
Gheorghe Vidican (Ieșirea din intrarea în peșteră, 2023 și Falsificatorii stropului de rouă, 2024, Editura Tipo-Moldova, Iași) - Luminița Bratu ( Hotare de Lavandă, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2025)
- Doina Ofelia Davidescu – O lume pe gâtul subțire al unei girafe, Cișmigiu Books/Editura Universitară, 2025, la Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova și Târgul de Carte Gaudeamus Radio România 2025, la a doua participare.
CINEMARTOR – 2 prezentări : La Vita e Bella (Diana Petroșanu), F1(Florin Manole)
11 MINUTE DE ISTORIE – cel puțin 20 de întâlniri admirabile cu farmecul și misterele antichității și nu numai, la provocarea lectorului permanent, profesor Emilia Luchian.
*
Momentul principal al întâlnirii l-a reprezentat lectura de cenaclu, prilej cu care poeta Luminița Bratu ne-a prezentat cel de-al șaselea și cel mai recent volum de poezii: Au înfrunzit piramidele, apărut la Editura Limes – Cluj-Napoca, 2025. Coperta volumului, reprezentând pictura unui artist arab, a fost propunerea editorului, restul fiind concepția autoarei. Motto-ul, deosebit de inspirat ales – „Oamenii se tem de timp și timpul se teme de piramide”, reprezentând un proverb arab – invită cititorul la descifrarea dialogului dintre poetă și cosmos, viață, istorie și timp.
Prin acest volum, autoarea ne propune o incursiune lirică inedită, caracterizată prin perspective răsturnate, imagini surprinzătoare și o transfigurare originală a realității. Volumul stă, în întregime, sub simbolul universal al regenerării/înfrunzirii. Pe coperta de spate, Luminița Bratu explică: „Volumul de față este despre schimbare, atât cea din interiorul nostru, cât și cea din afara noastră. El este, de asemenea, despre drumul insidios către sinele nostru comun, despre liniști și neliniști, despre dragoste, dar și despre război…”
Ne-a destăinuit că a lucrat la volum aproximativ un an și că „înfrunzește”/creează în prima parte a zilei. Impresionată de creația unor poeți pe care îi admiră, se consideră „cronicarul” lor liric. Împrumută idei și compune, uneori, plecând de la temele abordate de aceștia. Poeta mărturisește că volumele ei pornesc, de regulă, de la titlu. Și de această dată, la fel. Au înfrunzit piramidele semnifică, în concepția autoarei, o înfrunzire a artei. „Ce este înfrunzirea? O stare a poeziei, o înfrunzire poetică. Iar piramidele suntem noi, oamenii, creați a fi perfecți și pentru evoluție.”(Luminița Bratu)
Și pentru că poeziei i se cuvine cel mai întins spațiu de libertate, autoarea profită și abordează în volumul său teme vechi și noi, toate cu intenția de a surprinde banalul și extraordinarul, de a-l acapara și de a-l uimi sincer pe cititor, oricare ar fi acesta, avizat sau nu într-ale poeziei. Ideile mai mult sau mai puțin filozofice regăsite în volum relevă faptul că poezia și filozofia întrețin o relație profundă și complexă. Departe de a fi doar un ornament tematic, ideea filozofică îndeplinește, în poezie, un set de funcții esențiale, cu implicații asupra structurii, limbajului și modului de receptare a textului: interogație, formă de cunoaștere, organizare a sensului poetic ș.a.
Luminița Bratu curtează suprarealismul (întâlnire cu Frida Kahlo, ceasul lui Dalí). Prezența lui Sorin Vânătoru în cadrul cenaclului, cu eseul „… de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul universului”, a inspirat-o și a scris poemul Big Bang. Urmând tema referitoare la eternul feminin, atracțiile și ispitele unor femei celebre, le imortalizează liric pe Cleopatra, Dalila și Firuze, autoarea preferând-o pe aceasta din urmă; a insistat asupra ei, istorisindu-ne povestea și recitând poemul.
Luminița Bratu ne-a destăinuit apoi că a fost inspirată de călătoria prietenei sale, Gabriela Petri, în deșertul Marocului (caravane în trecere), considerând că, asemeni unei furtuni de nisip, „ceea ce ne orbește în lumea asta sunt lucrurile lumești, de care suntem atrași și pe care nu le cernem suficient, iar orice nouă experiență poate fi considerată o înfrunzire”. Ne mărturisește că lucrează de zor la cel de-al șaptelea volum de poezii, în care a inclus două poeme dedicate colegilor de cenaclu: Adrian N. Ionescu și Florin Oprea-Sălceanu.
Lectura s-a încheiat cu poemul scris în amintirea colegului de cenaclu, Gabriel Comanroni:
eu, martorul
devin martor la glasul cerului
și îngenunchez
cuvintele îmi sunt răstignite
pe niște cruci de lut
țin mărturiile în mâna mea dreaptă
și mărturisesc că vă semăn
sunt semnul vostru de întrebare
semnul vostru de carte
arca voastră pierdută-n larg
traversez pustiul împreună cu voi
sunt martorul vostru cuvios
curios să învețe de la voi
lecția sa despre libertate
Luminița Bratu a fost răsplătită cu aplauze calde și cu aprecieri sincere din partea celor prezenți. Gabriela Petri a subliniat finul spirit de observație al poetei și uimitoarea ușurință cu care aceasta știe să preschimbe un fapt mărunt al zilei sau o imagine aparent banală în poezii încărcate de adevăr, lumină și sensibilitate. La rândul său, Gigi Stănescu a vorbit despre emoția profundă pe care a trăit-o pe parcursul lecturii, emoție ce încă i se așeza vizibil pe chip.
Emilia Luchian s-a oferit, cu încântare și firesc entuziasm, să recite. A ales poemul care s-a deschis în mod providențial sub privirile sale — „te aștept diseară” — oferind astfel un argument viu în sprijinul credinței poetei că „există un flux poetic care ne leagă”. A lecturat, de asemenea, poemul Copil al pământului, dedicat protagonistei serii. Versurile au venit ca o confirmare intuitivă a acestei legături misterioase, greu de explicat, dar lesne de simțit.
Adrian N. Ionescu a intervenit cu o observație tulburător de frumoasă, născută parcă dintr-o uimire în fața destinului poeziei. A recitat și așezat în oglindă poemul scris de Luminița Bratu în noiembrie 2020 cu propriul său haiku, descoperind între ele un fir nevăzut: „Există realități poetice care influențează și impresionează, în timpuri diferite, oameni diferiți care scriu poezii diferite. Același duh poetic ne-a vizitat pe amândoi, în timpuri diferite.” Pentru exemplificare:
Eu, cel ce am rămas
Mă întorc spre
Ieri,
Și nu mă recunosc,
Privesc spre mâine
Nedeslușind contururi
Mă opresc la astăzi
Și mă regăsesc,
Eu, cel ce am rămas.
(Luminița Bratu, 20 noiembrie, 2020)
Spune
Când a plecat,
A mai rămas.
Și a lăsat,
S-a-ntemeiat.
(Adi Serafim, de când să fie, are mai bine de un an)
La final, autoarea a oferit cadou celor prezenți volumul său de poezii, împreună cu un prețios autograf.
Mult succes la apropiata lansare a volumului!
Anul, cu lumini și umbre, își închide curând cercul, iar în grația unei clipe vom păși într-un nou început. Să ne fie cu bucurii, cu inspirație și cu împliniri, tuturor!
Au participat: Luminița Bratu, Diana Petroșanu, Maria Bem, Emilia Luchian, Cati Rodica Enache, Gabriela Petri, Sorana Brucăr, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Leonida Corneliu Chifu, Adrian N. Ionescu, Gheorghe Stănescu, Dan Constantin.
Foto: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Diana Petroșanu, Doina Ofelia Davidescu
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș
