Noiembrie, cu cețuri și frison, cu ultimele frunze aninate ca niște gânduri ce nu vor să dispară, ne-a purtat pașii spre spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu” pentru o nouă întâlnire literară cu ecouri post lansare și nu numai.
》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE ne-a adus în atenție un spectaculos melanj literar de proză și poezie. În deschidere, Eduard-Gabriel Tănase ne-a prezentat o emoționantă miniatură lirico-narativă, Trio, – inspirată din viața personală -, scrisă din perspectiva personificată a unui baston, care observă cu tandrețe fragilitatea și solidaritatea a doi bătrâni. A urmat Emilia Luchian, cu două interesante și metaforate proze scurte: Rinocerul cu colț de argint și Pegasul cu aripi mici. Capitolul poezie a fost onorat de vocile distincte ale Luminiței Bratu (Poveste), Mariei Bem (Lumină în tăcere, completată de o amuzantă proză miniaturală – Filozofia groparilor ), Soranei Brucăr (cu două poeme: Fără titlu și Chemarea roirii). Cati Rodica Enache ne-a emoționat cu poemele Căutări și La Catedrala Mântuirii Neamului, iar Liana Sprânceană cu Dacă și Idilă de noiembrie. Proza comic-incisivă a Amaliei Melnic, Murături, a readus asistența de la nostalgie la amuzament.
》LECȚIA DE POEZIE – ne-a oferit bucuria reîntâlnirii, prin intermediul lectorei Amalia Melnic, cu universul poetic al lui Khalil Gibran. Au fost adunate, într-o sumară bio-bibliografie, cele mai importante date din viața scriitorului.
Khalil Gibran, născut la 6 ianuarie 1883 în Bsharri, Liban, și decedat la 10 aprilie 1931 la New York, s-a afirmat puternic în literatura universală, fiind influențat de spiritualitatea creștină orientală, de legendele și simbolurile Levantului, la care a adăugat, după emigrarea în Statele Unite împreună cu familia, experiența contactului cu literatura occidentală (romantismul, simbolismul și misticismul European). A studiat arta la Paris, iar activitatea sa literară și artistică s-a desfășurat între Orient și Occident, ceea ce i-a conferit o voce unică, sincretică, profund umanistă. A fost membru al grupului literar „Pen League”, un cerc de scriitori arabi din diaspora, care au promovat modernizarea poeziei arabe.
Cea mai cunoscută operă a sa rămâne „Profetul” (1923), o carte tradusă în peste 100 de limbi, devenită un reper spiritual universal. Printre celelalte lucrări importante se numără:
- „Aripile frânte” (1912) – roman poetic și meditație asupra iubirii și destinului;
- „Nebunul” (1918) – colecție de parabole filozofice;
- „Sângele meu” (1920) – texte lirice și aforistice;
- „Iisus, Fiul Omului” (1928) – reinterpretare poetică a figurii lui Hristos;
- „Grădina Profetului” (1933) – continuarea volumului Profetul, publicată postum.
Universul poetic al lui Gibran, ilustrat și de propriile desene din volume, se definește printr-o viziune spirituală profund umanistă, în care se împletesc filosofia orientală, misticismul creștin, simbolismul romantic și reflecțiile asupra condiției umane. Lumea lui este una a căutării neîncetate a adevărului interior, în care omul, natura și divinitatea formează o unitate organică.
Teme și motive dominante: iubirea – nu doar ca sentiment personal, ci ca forță cosmică, care unește și transformă, libertatea interioară – eliberarea de frică, de prejudecăți, de dogme, durerea și purificarea – suferința este înțeleasă ca instrument de înnobilare, exilul și nostalgia – amintirea pământului natal și a rădăcinilor spirituale, unitatea dintre om și natură – elemente precum muntele, vântul, marea sau copacii capătă valoare simbolică, învățătura prin parabole – multe texte sunt construite ca aforisme sau mici pilde.
Poeziile alese spre lecturare din creația lui Gibran – „Despre copii” și „Despre iubire”, sunt, ca de altfel întreaga sa operă, caracterizate de simplitate expresivă, lirism solemn și tonalitate sapiențială. Limbajul său este limpede, încărcat de metafore luminoase și de o muzicalitate interioară ce amintește de tradiția biblică și de poezia sufită. El scrie adesea în registru profetic, folosind un ton reflexiv care îmbină revelația, meditația și tandrețea.
În esență, universul poetic al lui Khalil Gibran este un spațiu al înțelepciunii și al reconcilerii, unde omul este chemat să se redescopere pe sine, să-și urmeze sufletul și să cultive iubirea ca formă supremă de libertate.
Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”
(„Despre copii”- fragment, Khalil Gibran)
》11 MINUTE DE ISTORIE – Lectorul permanent al rubricii, profesor Emilia Luchian, a oglindit în propria dizertație – un scurt fragment despre reiteratul și interesantul subiect – viața femeilor în antichitate, o comparație între eroinele tragediilor grecești și cea a legendei sogdienilor. Unele, dezvăluind modul cum erau percepute de societatea antică (evocate de tragediile grecești ca personaje principale) – complexe, cu trăiri de excepție, au provocat dezastre și drame, devenind victime sau eroine. Dintre cele mai grăitoare exemple, lectora a enumerat: Medeea, vrăjitoare caucaziană, preoteasă a zeiței Hecate, cunoscută pentru iubirea pătimașă față de argonautul Iason, este însă văzută de Hesiod și Diodor ca o fecioară frumoasă. Alte personaje: Elena din Troia, cu ciudatul destin de a fi provocat războiul dintre ahei și troieni, și Clitemnestra, „femeia cu inimă de bărbat”, diabolică, victimă și eroină, împărțită tragic între dragostea pentru copii și trădarea sentimentelor.
Pentru comparație, lectora ne-a propus o legendă (existentă cu diverse variante, transmise pe cale orală, pe tăblițe de lut sau scrieri târzii) privind personaje care au surprins prin neașteptate strategii, integrate în legile și tradițiile din ținutul Sogdienilor (teren arid din Imperiul Persan), dar și semnificația (putere, luptă ș.a.) brățării cu cap de leu. Iubirea dintre Nanah (femeie simplă, dansatoare sau, în altă variantă, fiica unui rege sogdian) și iubitul – un prinț turc, Tonga, care făceau parte din popoare, culturi și religii diferite, este interzisă de către tatăl acesteia (negustor sau rege ce se ocupa cu negoț). Pentru a putea rezista, Nanah primește în dar, din partea iubitului său, o frumoasă brățară cu cap de leu. Scăparea din turnul în care este închisă se datorează ori țeserii unor șiruri de covoare, care ascund mesajul „așteaptă-mă”, adresat iubitului, ori, în altă variantă, ajutorului prețios oferit de slujnica Sarina. Deghizată în băiat, ajunge în tabăra iubitului, dar nu este recunoscută de acesta. Perseverează, dovedindu-se un supus prețios, o bună războinică, salvându-și iubitul în timpul unei lupte. În cele din urmă, se răzbună pe tatăl său care i-a interzis căsătoria, reclamând dezastrul economic al afacerilor acestuia, dezonorându-l în fața tuturor. Lectora comentează poziția tatălui de a refuza prin căsătoria fetei alianța cu turcii și de asemenea atitudinea fetei, care, învingând prejudecăți, s-a dovedit a fi, în cele din urmă, o strategie economică, salvând afacerile familiei.
》LECTURA DE CENACLU – În timpul dedicat acestei rubrici, Leonida Corneliu Chifu a deschis discuții cu subiect administrativ, s-au schimbat impresii și gânduri post lansare a Antologiei aniversare – 75, implicarea autorilor și munca redacțională.
Florin Manole evidențiază o intervenție delicată din partea lui Florin-Oprea Sălceanu, constând în publicarea unui volum miniatural de poeme în proză, Zidirea, în onoarea prețioasei aniversări a Cenaclului, din care a lecturat cu bucurie.
Au participat: Emilia Luchian, Alice Neculea, Cati Rodica Enache, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Amalia Melnic, Diana Petroșanu, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Năstaca Chifu, Eduard-Gabriel Tănase, Dan Simionescu, Gheorghe Stănescu, Dan Constantin, Florin Oprea Sălceanu.
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu
Fotografii: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
