Luni, 26.01.2026, în lumina gri a unei înserări de sfârșit de ianuarie, cenacliștii s-au reîntâlnit în intimitatea Sălii Studio a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, într-un răstimp delicat de odihnă a instrumentelor și partiturilor.
O seară doar cu poezie, proză și comentarii.
》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE, rubrica în care textele au coborât din atelierul scrisului, în lectura autorilor, rostite de vocea care le-a visat, i-a adus la rampă pe: Liana Sprânceană (Picături de clipe, Iarna florilor – versuri), Maria Bem (Doi oameni de zăpadă – versuri). Cati Rodica Enache a comentat pe marginea peisajului hibernal, amintind poemul lui Adrian Păunescu, Ninge păgân, apoi ne-a încântat cu lectura unei proze inedite – Scarpeții, dintr-un roman aflat în lucru. Un fragment bine structurat, în care, schițând cu pricepere personaje inedite, se punea problema pețitului unei fete rămase nemăritate de către un meșteșugar al locului, într-un timp al amintirilor cu parfum de altădată. Apoi, schimbând cheia, ne-a citit un text amuzant despre „Ziua soților”. În stilul ei caracteristic – ironic, realist, dezinvolt, ludic și cinic –, Amalia Melnic ne-a citit mini proza Răpirea din Ploiești.
Adrian N. Ionescu, rugat de Adi Serafim – prietenul său apropiat –, ne-a adus la cunoștință unul dintre titlurile autorului: Ce bine, mamă, c-am îmbătrânit și eu, o proză miniaturală cu forță emoțională discretă, adâncă, construită din contrast și intimitate.
》LECȚIA DE POEZIE – lector: Liana Sprânceană. Derulând un fragment muzical, Romanță fără ecou, ne-a introdus în lumea minulesciană, a poetului orașului modern, întruchipată cu zâmbet ironic și muzicalitate seducătoare. Figură centrală a simbolismului românesc, Ion Minulescu a adus în poezie o sensibilitate urbană, teatrală, boemă, în care melancolia se împletește cu jocul și cu masca. Lectora a selectat aspecte interesante din articolul Destinul literar simbolist al lui Ion Minulescu, publicat de prof. dr. Gheorghe Brânzei în Apostolul, revista cadrelor didactice din județul Neamț (ianuarie 2024).
Prezentarea Lianei Sprânceană, corectă, concisă și ușor „colorată”, a animat asistența, a trezit nostalgii și i-a provocat pe cei prezenți la comentarii sau recitări din creația autorului prezentat.
》11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: prof. Emilia Luchian. Cu unanim regret, lectora lipsind din motive medicale, rubrica a rămas fără conținut.
Amintind că ianuarie este luna celor mai celebri doi scriitori români, Eminescu și Caragiale, am găsit de cuviință că este nimerit să fie pomeniți împreună. Folosind cunoscuta Caragialiana a lui Șerban Cioculescu, am evocat rumoarea iscată de premiera comediei O noapte furtunoasă, adversarii din presa contemporană, precum și implicarea lui Eminescu – celebrul redactor de la Timpul – în apărarea tânărului dramaturg.
》LECTURA DE CENACLU – Protagonistul serii, Eduard-Gabriel Tănase, ne-a oferit prilejul unor lecturi inedite prin prezentarea eseului literar Flash fiction pentru toți.
Flash fiction este o specie a prozei scurte extreme, caracterizată prin dimensiunea foarte redusă și densitatea maximă a sensului. Textul spune puțin, dar sugerează mult, mizând pe elipsă, ambiguitate și final cu impact. De regulă, are sub 1.000 de cuvinte, iar uneori chiar mai puțin de 100. Trăsăturile specifice sunt: atmosferă puternică, economie de limbaj, concentrare narativă (valorând cât o imagine), eliminarea explicațiilor și a digresiunilor (lăsând această sarcină cititorului), final memorabil – deschis, ironic sau șocant.
Eduard-Gabriel Tănase ne-a explicat originea acestei specii literare în parabole și miniaturi moderniste, oferindu-ne o listă scurtă a celor mai cunoscuți autori de flash fiction (Hemingway – cu celebra De vânzare: pantofi pentru copii, niciodată purtați, Franz Kafka, Lydia Davis, George Saunders ș.a.). Lectorul consideră că multe schițe ale lui I. L. Caragiale pot fi considerate strămoși ai flash fiction-ului: puține personaje, o situație clară, efect imediat.
Fără a fi superficial, flash fiction-ul se potrivește ritmului lumii în care trăim: totul este comprimat, intens, fragmentat, lectorul mărturisind că a fost atras de densitatea textului – senzația că fiecare propoziție trebuie să conteze. Pentru exemplificare, a lecturat: Renunță de Franz Kafka, Toți plângeau de Lydia Davis, Bețe de George Saunders.
Spre plăcuta surprindere a celor prezenți, a prezentat și o proză proprie inedită, flash fiction, Cioburi, a unui autor (ne)cunoscut (încă!). Înainte de a încheia cu lectura unui prozator ploieștean, Fără stăpân de Dănuț Ivănescu, a amintit interesul crescând al revistelor contemporane de profil pentru această provocatoare specie literară (Laconic, Ficțiunea ș.a.).
Comentariile celor prezenți au fost apreciative, spumoase, efervescente, Leonida Chifu amintind că proza Sorinei Ianculescu se pliază perfect pe conceptul de flash fiction.
În încheiere, amintindu-ne că este aniversarea îndrăgitei noastre colege, Emilia Luchian, din păcate absentă, am inițiat un apel telefonic vesel și nestăpânit în urare și cântare de „La mulți ani”, pe multiple voci, mai mult sau mai puțin antrenate, cu rezultatul scontat: bucuria sărbătoritei.
Au participat: Maria Bem, Cati Rodica Enache, Diana Petroșanu, Amalia Melnic, Liana Sprânceană, Gabriela Petri, Eduard-Gabriel Tănase, Adrian N. Ionescu, Leonida Corneliu Chifu, Dan Simionescu, Dan Constantin, Doina Ofelia Davidescu.
Fotografii: Diana Petroșanu, Amalia Melnic, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
„Nu există patriotism fără patrimoniu”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș
