Seara de aseară la Cenaclul Literar I.L. Caragiale – Ploiești 13.05.2024

Ședința s-a desfășurat la Filarmonica Paul Constantinescu – Ploiesti, gazda noastră primitoare. Programul a cuprins rubricile obișnuite. Pentru că a fost ZIUA DORULUI, la rubrica „Cel mai recent poem” ne-au delectat cu versuri inspirate: Sorana Brucãr („Dorul”, „Aripa recunoașterii”), Luminita Bratu („Zile ploioase”), Emilia Luchian („Taseografie” inspirată de titlul filmului lui Gabriel Comanroni) și Doina Ofelia Davidescu („Cumva”). „Lecția de poezie” a fost deschisă de Luminița Bratu, care ne-a prezentat un frumos și sensibil poem, „Lacrima templului” din volumul „Și valurile râd”, semnat de Ioan Vintilă Fintiș. Daniela Ionita ne-a provocat lecturând în traducere proprie, versurile cântecului „Gol”, prezentat în cadrul Concursului Eurovision de anul acesta de către reprezentantul Letoniei. Mesajul versurilor este asociat de către colega noastră cu viziunea postmodernistă a viitorului valorilor: un fir foarte subțire, deasupra unui hău adânc. Pornind de la acestea și considerând ca fiind de interes pentru audiență, Daniela Ioniță ne-a făct cunoscută pasiunea sa veche și puternică față de acest concurs, subliniind ca fiind destul de important impactul cultural, politic și social al acestuia asupra lumii de azi. Astfel că Cicero, care aștepta cu nerăbdare cele „11 minute de Istorie” pentru a ne desconspira sistemul alegerilor propriu epocii sale, a cedat cu eleganță Danielei Ioniță, timpul alocat istoriei.
Partea a doua a ședinței a fost rezervată integral colegului Gabriel Comanroni, care ne surprinde plăcut și provocator la rubrica sa, „ CineMartor”, cu propunerea filmului serial, în opt episoade, „Ripley”. Creat, scris și regizat de Steven Zaillian, după romanul polițist al Patriciei Highsmith. Interpretarea magistrală a lui Andrew Scott, intrat perfect în pielea personajului principal, Tom Ripley, depășește interpretările colegilor de breaslă din ecranizările anterioare. Tânărului sărac dar deosebit de ambițios i se oferă prin ceea ce putem numi „o ocazie unică a vieții” posibilitatea de a parveni într-un mod rapid și elegant către viața de huzur visată. Este angajat de un mare magnat să-i găsească și să aducă pe căi bune fiul risipitor, împotmolit într-un trai luxos, lipsit de griji, în fermecătoarea și însorita Italie. Job-ul i se potrivește mănușă lui Tom. Filmul realizat în alb și negru, dă note de mister, subliniază perfect drama, momentele cheie dar și caracterele personajelor. Elementul „noir” este sugerat accentuat în imagini fără echivoc. Astfel, dacă plouă, imaginea lui Tom reflectată de băltoacele de pe trotuar este sugestivă. Decorurile, imaginile și fiecare cadru al lui Robert Elswit amintesc de Caravaggio. Realismul, estetica și atmosfera noir a lui Alfred Hitchcock se regăsește în detaliile mici și evoluția personajelor. În încheiere, Gabriel Comanroni conchide că deși Replay este o adaptare americană, surprinde prin reamintirea farmecului cinematografiei italiene a anilor 60, creând un spectacol estetic inedit. Trailerul prezentat nu a făcut decât să confirme expunerea și să incite la vizionare.

„ZAȚ LA MICUL DEJUN”, un film de 17 minute, inspirat de piesa de teatru „Before Breakfast” a lui Eugene O’Neill, a continuat partea dedicată filmului. Realizat de Gabriel Verman/Comanroni, în colaborare cu Simona Onuțu, în rol principal. De la primele cadre, suntem invitați la viața netrucată a unui cuplu contemporan, cu probleme creatoare de abis. Personajul feminin surprinde prin conversația cu un interlocutor aparent absent. Decorul minimalist al unei garsoniere fără prea mare confort, de la ultimul etaj al unui bloc, este completat de imaginea dezolantă a teraselor și acoperișurilor de o monotonie tristă din jur. Imaginea răsturnată a pașilor desculți sugerează fără echivoc o viață dată peste cap. Repetarea cadrelor sugerează rutina nefericită, aducătoare de exasperări a luptei în doi, alimentată de spulberarea rând pe rând a speranțelor. Căderea luminii în filmul realizat în alb și negru, nu este întâmplătoare, scoate în evidență dramatismul. Finalul tragic, determinat de cavalcada reproșurilor, este un final al disperării, al ratării, inevitabil.
Filmul ne-a scos din zona de confort, ne-a emoționat, ne-a plăcut. După câteva secunde de tăcere, auditoriul prezent s-a animat într-o discuție interesantă. Daniela Ioniță a făcut referire la existențialismul lui Samuel Becket, subliniind că imaginea completează drama și acțiunea. A remarcat de asemenea că partenerul este prezent prin absență, iar tăcerea spune întotdeauna ceva. Doina Ofelia Davidescu a observat și apreciat concizia, concentrarea ideilor în cele 17 minute într-un „Multum in parvo”, autentic.
La poza de grup de la sfârșitul ședinței comentariile încă nu se terminaseră.

Au participat: Alice Neculea, Maria Bem , Luminița Bratu, Emilia Luchian, Daniela Ioniță, Gabriela Petri, Doina Ofelia Davidescu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Constantin, Dan Simionescu, Mihail Ivănescu, Dan Manoliu, Chifu Leonida Corneliu, Gabriel Comanroni.
Foto/film: Gabriel Comanroni & Dan Simionescu
Sub egida 24pharte.ro
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Amfitrion Leonidas Chifu
Lector/realizator de film, Gabriel Comanroni.
Nu există patriotism fără patrimoniu