Dragoș Băescu (n. 23 octombrie 1955 – d. 15 octombrie 2020) era o figură binecunoscută în sportul prahovean. Absolvent al Universității de Educație Fizică și Sport București, a fost zeci de ani profesor de înot titular în cadrul Clubului Sportiv Școlar din Ploiești, interval în care a pregătit numeroase generații de copii, mulți medaliați la campionatele naționale. O perioadă, între 2002-2004, a antrenat în Egipt. Din păcate, o boală necruțătoare l-a răpus pe carismaticul profesor. Pentru că Dragoș Băescu nu era doar un excelent profesor de înot, ci și un om de spirit, de o mare distincție și eleganță, foarte deschis în raporturile cu ceilalți și, desigur, foarte iubit de elevii săi.
Slujba și înmormântarea vor avea loc mâine, la Cimitirul „Bolovani”, din Ploieşti, de la ora 12.00. Dumnezeu să-l odihnească!
În diferite perioade, începând chiar cu primii ani după Revoluție, am consemnat în publicații județene rezultatele obținute de elevii lui Dragoș Băescu la competițiile naționale, dar uneori și gânduri ale profesorului. L-am avut odată invitat la un post de televiziune local la care realizam emisiuni pe teme sportive. Din păcate, acea emisiune s-a pierdut. Tot ce am păstrat este un interviu apărut la data de 18 decembrie 1997 în publicația ”Șocul cotidian”, după o ediție a Cupei Speranțelor.
”Nu numai delapidatorii și spărgătorii de embargouri sunt <<interesanți>>!”
Interviu în exclusivitate cu Dragoș Băescu, profesor de înot la CSȘ Ploiești
Gura fatală
Reporter: Domnule profesor, am auzit că la Cupa Speranțelor la Înot pentru Copii de la Bacău, sportiva dvs., Lucia Grăniceru, a avut un mare ghinion, imediat după ce a luat startul în cursa de 50 metri fluture. Ce i s-a întâmplat?
Dragoș Băescu: Pentru a mă face mai bine înțeles, îmi voi permite să fac o precizare. La stilul fluture, ”respiri în față”. Se mai respiră și lateral, ca în cazul campionului mondial Denis Pankratov. De regulă, se învață ”fluturele” axial-simetric, cu respirație în față. Sportiva mea, amintita Lucia Grăniceru, în ciuda faptului că a fost deținătoarea locului I la concursul anterior, de data aceasta un ghinion îngrozitor a făcut ca, după 15 metri – într-o cursă de doar… 50 metri! –, să ia o gură de apă! Se întâmplă și la case mai mari! Fatal, pentru că a pierdut locurile fruntașe și s-a clasat a V-a, tușind continuu, la fiecare ”braț”, și respirând la fiecare ”braț”, nu la două, trei, cinci! Sunt diferite formule, în funcție de lungimea fiecărei curse și de procedeu, în sensul că idealul este să fii cât mai orizontal pe apă. În acest caz, trebuie să respiri de cât mai puține ori, pentru a putea înota cât mai repede, cât mai eficient, cu respirație cât mai puțină. Prin urmare, trebuie să ai un antrenament adecvat. Dar, înecându-se cu o gură de apă, a trebuit să respire la fiecare braț, fapt care i-a redus foarte mult înaintarea și a făcut-o să termine pe locul al V-lea. La ”liber”, ar fi fost cu totul altceva. Minune mare! Oricum, își va lua revanșa la următorul concurs, în care va prinde tot seria cea mai bună, mai precis, cu cele mai tari opt fete din țară.
Monica a concurat goală
R.: Curat ghinion, ce să mai…
D.B.: Da, într-adevăr! Dar ghinionul ei n-a fost chiar atât de mare. În urmă cu mulți ani, unei alte fete de la clubul nostru, Monica Minea, i s-a rupt șnurul de la slip în timpul unei evoluții la ”naționale”!!! Avea vreo 13 ani și era foarte pudică. Pe la jumătatea cursei, am văzut că-și încetinește mersul. Nu știam ce se întâmplă, am crezut că a uitat să înoate, dar – de fapt – în timpul ăsta, cu o mișcare foarte abilă, și-a dat jos slipul și a continuat cursa ”fără”!!! Iar când a ajuns în postură de câștigătoare a cursei, un întreg bazin a aplaudat-o și cineva, îmi aduc aminte, i-a atuncat un … slip! Monica l-a pus pe ea și a ieșit, în aplauze, din apă!
R.: Observ că vă luminați la chip când vorbiți despre elevii dumneavoastră. Îi iubiți tare mult, presupun…
D.B.: Recunosc. Cred că oamenii trebuie să cunoască munca tenace a acestor elevi, sportivi și copii, în măsura în care se poate. Nu numai delapidatorii și spărgătorii de embargouri sunt ”interesanți”! Astea sunt chestiuni în afara legii, iar lucrurile constructive nu le cunoaștem, pentru simplul fapt că nu sunt suficient sau deloc mediatizate.
Lucrul pe uscat și lucrul în apă
R.: Cum vă descurcați în actualele condiții?
D.B.: Urmare a crizei economice, foarte multe bazine din țară au probleme cu încălzirea apei. Pentru a se înota eficient, sportivul trebuie să beneficieze de o temperatură a apei de cel puțin 27-29 grade Celsius. Sub 27 grade, apa creează un disconfort muscular, care nu-i mai permite sportivului să dea randamentul scontat la antrenamente. În săptămâna anterioară concursului, am avut 25 de grade. În ultima lună, nu mai vorbesc! Acum, avem 23! Suplinesc prin forță, întrucât avem o sală de profil foarte bine utilată, dar nu poți face numai forță, întrucât programul de antrenament presupune o îmbinare între lucrul pe uscat și lucrul efectiv în apă.
R.: Cum apreciați rezultatele elevilor dvs. la recenta ediție a ”Cupei Speranțelor”?
D.B.: În ansamblu, rezultatele sunt foarte bune. Am ajuns pe locul IV în clasamentul general, iar copiii de 10 ani s-au clasat chiar pe al doilea, din 21 de cluburi. La fiecare categorie de 10 ani, sunt în competiție nu mai puțin de 90 – 100 de copii, iar la fete de 11 ani, poate mai puțin cu vreo 10-15. Vlad Lepinzan, un alt elev de-al meu, m-a mulțumit foarte mult. E un copil foarte dotat. Mă refer, în special, la anvergura deosebită a brațelor sale. Și Willy Gurău a evoluat bine. Bogdan Moise a fost revelația acestui concurs, cu medalie de aur la 50 m fluture și un timp foarte bun, el terminând cu două secunde înaintea următorului clasat, ceea ce reprezintă foarte mult într-o probă scurtă. El a mai obținut două ”arginturi” la 100 m liber și la 50 m liber. Și nu ne vom opri aici, pentru că avem copii extraordinari!
R.: Suntem convinși! Vă mulțumim pentru amabilitate!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
