Pe bulevardul pustiu al unui București-cuptor, am văzut un om în vârstă cu o vioară în mâini. Fiind neamplificată vioara, abia auzeam ce cântă. M-am apropiat. Acest om cânta impecabil „Rapsodia Română” a lui George Enescu. M-am oprit o clipă în fața lui.
– Domnișoară, mai e atât de puțin și începe Festivalul George Enescu. Va fi plin de muzică orașul! Vin orchestre importante! Și să știți că sunt și unele concerte cu intrare liberă în piața Festivalului. Eu abia le aștept!
Nu am văzut promovare mai curată a Festivalului George Enescu. Acest om ar merita un abonament pe toată durata Festivalului! El nu iși permite decât să își imagineze cum va fi…
#povestiledelanganoi
(Eveline Păuna)
