„(…) Oamenii muncii…„beneficiarii acestui proiect urbanistic megaloman, dus la paroxism, a unor construcții uriașe proiectate să aibă o cupolă imensă drept acoperiș, în care ar fi trebuit să funcționeze complexuri comerciale.(…) Idei fabuloase, doar că lipsea marfa. Spațiile alimentare erau goale. Galantarele erau pline cu conserve de sardine, bulion și iahnie cu slănină, iar rafturile cu pungi de ”biscuiți șprițați”, o delicatesă, vorba vine, cu care părinții umpleau burțile copiilor înainte să le dea să mănânce ciorbă de tacâmuri (gheare, gâturi și capete de păsări) sau șnițele făcute cu felii de parizer.(…) Familii cu copii, cu sacoșe și valize desfundate, târâte zile și nopți ca pe niște amintiri urâte și grele. Oameni cu trecut și istorii pe care nimeni nu vrea să le asculte, pe care ei înșiși nu vor să le spună nimănui. Își întind la sfîrșitul zilei, rupți de oboseala unei munci de zilier, poate, cartoanele prin colțuri de betoane și adorm sperând să răzbată spre altă zi de chin.(…)”
Reportajul integral, pe IMPACT.RO
De Cristian Botez
