Am parcat mașina la Piața Romană, eram cu Peugeot-ul, am avut o idee îndrăzneața și am băgat-o sub coloane
Era cineva cu mine, dar nu mi pot aminti cine, ne-am urcat int-un lift unde m-am întâlnit cu un prieten vechi pe care nu-l mai văzusem de mult, dar Cristi nu era deloc prietenos, ba era chiar ostil și m-a acuzat că nu a putut pleca in America din cauza mea, că l-am reclamat la ambasada, Doamne, de ce să fi făcut așa ceva, vreo dată!?
Din lift am coborât direct în Colentina.
Cristi plângea tare și atunci am observat că e și rănit, s-a băgat sub o masa, nu stiu de ce era o masa aiurea, pe stradă,
eu m-am băgat după el, îi tot explicam că-mi pare rău de ce a pățit,
L-am ținut de mână și am plâns amândoi, ne-am împăcat, mi-a mai povestit diverse și
la final, când am ieșit de sub masă, mi-a zis că mă roagă din suflet, că se pregătește să plece din nou în State, ma roagă, deci, ca de data asta să nu mă mai duc să-l reclam
Ceee!?
N-am apucat să mă enervez, că a sosit un grup din care știam multă lumee, wow, ce mișto, ne-am pupat,
dar cel mai mult m-am bucurat s o văd pe prietena mea Ona,
care avea părul lung, niciodată nu avusese părul așa lung,
ne-am retras de lângă grup, că aveam tot felul de chestii să ne povestim, ne-am tot mutat, că veneau și ceilalți după noi, până am ajuns în spatele fostului meu bloc
și a început să ploua tare, iar de sus a coborât mama, in cămașă de noapte și cu o litieră de pisici in mână
pe care m-a pus să i-o spăl,
era aiurea, dar
am ieșit in ploaie și i-am spălat-o într-o baltă, mi-a mulțumit și mi-a zis că i-au ieșit bine analizele, a plecat,
ploaia s-a întețit și am intrat cu Ona in holul blocului, care însă era inundat, stăteam cu picioarele în apă, dar
a venit iubitul Onei, care a protestat,
gata, mergem, a zis
și mi-a propus să mă lase undeva, in drum, erau cu mașina, am acceptat.
Ona a trecut la volan, eu in dreapta, iar el, in loc să se urce în spate, a venit peste mine pe scaunul din dreapta, stăteam foarte înghesuiți, e tâmpenie, Maicăl, i-am zis, dar el a pretins că-l cheamă Vlad,
dar eu tot Maicăl i-am zis
pe drum, ploaia s-a transformat în ninsoare, asta era foarte ciudat pentru că era vară,
eu Ieșisem pe jumătate pe trapa mașinii și făceam poze, erau oameni cu haine subțiri, fete cu rochii vaporoase și fulgi în păr, fotografiam frenetic în toate părțile din mers,
n-a durat mult și ninsoarea iar a devenit ploaie,
ploua furios și nu se mai vedea șoseaua, ne-am dat seama că trebuie să abandonăm mașina și să continuăm pe jos, prin munți, ca să ajungem la Brașov, unde aveam eu mașina,
(ce bine că e parcată sub coloane, la adăpost).
Am început să urcăm, a venit și fii-mea direct de la bancă, i-am și zis ca e îmbrăcată prea elegant pentru mers pe munte,
urcam, urcam
era noroi, drum în pantă,
ploua, ploua
pe stânga drumului era un râu învolburat, “securizat” cu saci de nisip, dar tot dădea pe afară,
din ce in ce mai mult,
am realizat că o să vina viitura, panică, tone de apă murdară ne-au luat la vale, ne țineam unii de alții, Ona a strigat, băăi, fă ceva, că esti bărbat și el a reușit cumva să se agațe de niște geamanduri de plastic de pe margine,
ne-am oprit din cădere,
Maicăl – sau Vlad, cum zicea el că-l cheamă – s-a legat cu o sfoară de geamandură și am rezistat până a trecut valul,
apoi am luat-o la fugă in sus, pe o coastă, apoi pe niște scări de pământ fixate cu lemne,
râul clocotea iar pe stânga, sa iasă din matcă,
trebuie să ajungem cât mai sus,
fugeam
Erika, esti in urma mea, da? – întrebam – ca nu puteam sa întorc capul
Da mami, răspundea ea natural, fără să gâfâie vreun pic,
obosisem rău,
eram uzi și speriați
dar am ajuns pe creastă si-am găsit o mașina, mare, încăpătoare
era o Volga din anii 80, ne-am urcat în ea
si-am plecat spre Bacău
am vrut să-l întreb pe Maicăl sau Vlad de ce dracu mergem la Bacău pe vremea
(Oana Costea)
