23 august 1988. Am fost printre ultimii participanți la grandioasa sărbătoare națională din timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Am fost chemați, de la liceu, pregătiți, regulamentar și temeinic, de organizatori, timp de câteva zile, apoi a venit ziua spectacolului…pe fostul stadion 23 august. Ceaușescu în tribuna, alături de elita comunista, iar noi figuranți pe marele stadion. In momentul declanșării „fiestei” am greșit că, deși știam traseul trasat de tovarasi, m-am luat după un coleg, „pilos” de altfel, care mi-a zis să o luam înainte, pe marginea terenului, în loc sa intram spre centru, cu pancarta pe care o purtam, spre slăvirea celui aflat în tribuna sau a PCR, nu mai știu exact. Cert este ca un om din dispozitivul de securitate ne-a îndreptat spre locul în care trebuia sa fim, conform regiei. „Pilosul” de atunci, ca și cei de astăzi, de altfel, a zis ca nu este el de vina, ci eu. Asemenea mentalități de a da vina pe alții, care își fac treaba, întâlnim și acum, după 30 de ani. Iar „pilosii” sunt în functii….
(Petrișor Cană)
