Seara de aseară a Cenaclului IL Caragiale Ploiești, sub egida 24 PH ARTE. Amfitrionul CINEMAGIEI DE VARĂ, Leonida Chifu, lector Gabriel Comanroni. Ședința s-a desfășurat sub cupola generoasă a Centrului cultural „Sfântul Antim Ivireanul”, aparținând Protoeriei Ploiești Nord, situat pe Bdul Independenței. Ploaia torențială a serii nu ne-a împiedicat să participăm. Cei mai inimoși nu au lipsit și timpul alocat întâlnirii s-a scurs pe nesimțite.
》La rubrica CEL MAI RECENT POEM/CEA MAI RECENT CREAȚIE ne-au delectat: Emilia Luchian(„Perla neagră”, versuri), Luminița Bratu („Inima pădurii”, versuri), Sorana Brucăr („Așteptând”, „Fără titlu”, Rețeta de a iubi”, versuri) Mihai Ivănescu („Doi flăcăi”, proză).
》LECȚIA DE POEZIE a fost susținută cu versuri de forță, provocatoare din creațiile unor poeți de calibru, de către Emilia Luchian ( versuri de Omar Kayyam, „Nu mi-am făcut din poezie șirag de perle”, H. Heine, „Tu ai diamante și perle”, Cincinat Pavelescu, „Pescuitorii de perle”), Luminița Bratu („Anotimp”, Gelu Naum) și Doina Ofelia Davidescu („Descântec”, E.A. Evtușenko).
》În aproximativ 11 MINUTE DE ISTORIE, Emilia Luchian a prezentat un scurt dar captivant eseu cu titlul „Perle”, pe parcursul căruia, într-un periplu prin secole de istorie ne-a dezvăluit semnificația și simbolistica acestora în cele mai importante civilizații. Lectora ne dezvăluie că prețioasele perle sunt simbol al purității, aduc noroc și conferă noblețe celor care le poartă. Mircea Eliade afirma în „Tratatul istoric al religiilor” : Simbolismul sexual al scoicii îi transmite toate puterile pe care le implică aceasta; în sfârșit, asemănarea dintre perlă ș fetus îi conferă perlei proprietăți genezice și obstretice. Periplul urmează o traiectorie interesantă bifând civilizațiile Japoniei(împăratul primește trei obiecte sacre din partea zeilori: sulița, oglinda și perla. Aceasta din urmă semnificând ciclurile vieții: nașterea, creșterea, descreșterea, moartea, renașterea.), Chinei( dragonul cu perla între dinți), Romei( perlele purtate de aristocrați), Egiptului( lecția celei mai bogate cine de pe pământ oferită de Cleopatra lui Antonius: o perlă prețioasă dizolvată într-un pahar cu oțet), Orientului(semnificațiile visului: iubit, știință, bogăție), Persiei( sămânța cerească, picătura de ploaie ajunge în mare unde este primită de scoică). Referirile la Origene, Krishna, Platon, Coran completează cu indicii interesante tabloul și simbolistica perlei.
》Luminița Bratu ne face cunoscut în câteva cuvinte noul volum de poezii „Castele pe marginea frigului”, reprezentând cele mai recente versuri din creuzetul propriu al creației și ne invită la lansarea ce va avea loc în viitorul apropiat.
》Protagonistul serii, Gabriel Comanroni, ne-a captat intens atenția cu eseul care ar fi trebuit să fie o teză de doctorat, „Cinemaul Oniric. O explorare organic a visului pe Marele Ecran”, restructurat de autor la dimensiuni ușor digerabile de către audiență. Legătura biologic profundă între ființele umane și arta relativ nouă a cinemaului este explicată prin pasiunile pentru arta desenului și muzică pe care omenirea le-a mărturisit încă din cele mai vechi timpuri.
Capacitatea filmului de a reprezenta visul și imaginile sale necontrolate înlănțuite în timp reprezintă transpunerea inteligentă a experienței biologice umane. Dimensiunea greu de verbalizat a visului în care ești în același timp spectator și participant este fascinantă. Metafora visului începe de la nașterea cinematografiei și are un traseu lung în teoria filmului(de la Ricciotto Canudo la Jean Epstein).
Noë Caroll în cartea „Mystifying Movies(1988): „Pentru ca o analogie să fie informativă trebuie să știm mai multe despre elementul care e menit să ilumineze decât despre elementul care ar trebui să fie iluminat”, adică mai mult despre vise decât despre filme. „Visarea este mult mai misterioasă decât cinematografia”. Autorul face referire la Nietzsche care apreciază că prima metaforă este transformarea impulsului nervos în imagine; a doua metaforă este imitarea imaginii prin sunet; există astfel o transmutare completă a unui omeniu în mijlocul altuia, complet nou și diferit. Autorul eseului amintește de perioada când semiotica devine modul principal de raportare la film și citează pe Pier Paolo Pasolini cu ”Cinemaul ca poezie”. „Singurul mod echitabil de a putea răspunde la întrebarea ce a vrut să spună autorul în poezie ar fi printr-o altă poezie.” Incursiunea prin lumea magică a filmului oniric face câteva escale: „Oglinda”lui Tarkovski( căutarea identității și înțelegerea sinelui prin prisma trecutului/ conștiința omenească care reflectă imaginile trecutului, de la început până la sfârșit.), „Persona” lui Ingmar Bergman( construirea unei conștiințe care există exclusiv ca film), „Melancolia” lui Lars von Trier( visul distrugerii planetei pe care locuim printr-o catastrofă, introdusă de muzica lui Vagner), „Arizona Dreams” a lui Emir Kusturica( abilitatea de a transpune visurile și fanteziile într-o formă cinematografică inovatoare și captivantă).
Tarkovsky a reușit să facă pentru cinema muzică pentru privire. Dar ce poate fi cinemaul în sinea lui fără să trebuiască să fie comparat cu celelalte arte? Răspunsul care se poate da este acela că aceste filme pot să creeze un fel de vis, un vis al unei conștiințe, al unei inteligențe străine, pe care o cunoaștem și recunoaștem doar prin vis.Gândirea în imagini, prezența artei în viața noastră de zi cu zi, reflectarea propriei rețele intime de imagini în oglinda cinemaului și jocul la care te invită cinemaul oniric, sunt aspectele cu care autorul își încheie valorosul eseu. Discuțiile care au urmat au pus în evidență o filmografie reprezentată de „Rocco și frații săi”(Luchino Visconti), „Cernobâl”(documentar BBC), „Brasil”(Terry Gilliam) și „A fost odată America”(Sergio Leone).
Emilia Luchian evidențiază și subliniază cu argumente influența reciprocă dintre vis și film. Alice Neculea comentează pe marginea celor 90 de variante ale „Oglindei” lui Tarkovski și a faptului că orice vizionare ulterioară a unui film și a unei opere de artă în general îmbogățește spectatorul.
Florin Manole ne rămâne dator cu provocarea Cazului Goldman.
Au participat: Alice Neculea, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Cornelia Tudose, Doina Ofelia Davidescu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Simionescu, Mihail Ivănescu, Dan Constantin, Gabriel Comanroni, Leonida Corneliu Chifu.
A consemnat Doina Ofelia Davidescu
Editor: Liviu Ioan Manole
Foto: Emilia Luchian, Gabriel Comanroni
Film: Dan Simionescu
Sub egida Asociației 24 PH ARTE. Președinte Ioan Vintilă Fintiș.
„Nu există patriotism fără patrimoniu”
