Delir de cosmice-ntrebări
ori de mirare
dusă pân’ la sânge
de ciclice reverberări
şi de lumină
şoptită în zenituri
un semn oniric
de împietrită vrajă
teluric şi icaric
albastrului de strajă
o dulce spaimă de finit
o înfiorare fără de sfârşit
e deseori poetul
prin lume pribegind…
Valeriu Cîmpeanu
din volumul Ruguri în aşteptare
