Oi Ler-oi, d-ai Ler-oi, Doamne,
Sus în slava cerului,
La poalele raiului,
La scaunul Domnului,
La scaun de judecată
Und` s-adună lumea toată,
Masă mândră mi-e întinsă
Și de sfinți masa-i coprinsă:
De Ioan, Sfîntul Ioan,
De Ilie, Sfînt Ilie,
Și de Petru, Sfîntul Petru,
Cu toți sfinții d-a-mpreună
Ospătînd cu voie bună.
Iată Domnul că venea
Și la masă se punea;
Pîine, vin blagoslovea
Și-ncepea
De mi-și mînca.
Îmi mînca
Ori nu-mi mînca,
Că ochi sfinții d-arunca,
De departe ce-mi vedea?
Pe Arhanghelul Gavril.
Și pe Sfîntul Mihail.
Că-mi venea, mereu venea
Și, la masă d-ajungea,
Drept la Domnu-ngenunchea,
Genunchea și se ruga
Și din gură mi-i zicea:
-Știre-ai, Doamne, au nu știi
Cîte-n rai s-au întîmplat,
Ce-am văzut și cîte-am fapt?
Sfîntul Petre d-a plecat,
Sfînt Ilie l-a urmat,
Sfînt Ioan că ne-a lăsat;
Idolii, unde-au aflat,
Drept la rai năva-au dat
Și-năuntru c-au intrat,
Și tot raiul c-au prădat:
Luat-au raiului cununa
Luat-au luna
cu lumina:
Luat-au idoli zorile,
Zorile cu razele;
Luat-au idoli stelele,
Stelele cu florile;
Luat-au idoli soarele,
Soarele odoarele;
Luat-au idoli și-au mai luat
Scaunul de judecată
Und` s-adună lumea toată,
Și in iad că le-au cărat
Raiul de s-a-ntunecat,
Iadul de s-a-luminat.
Am luptat cît am luptat,
Idolii că nu le-am dat,
Și-am venit să te vestim
Rugă sfîntă să-ți jertfim,
Ajutoare să ne dai
Să te-ntorci cu noi la rai.
Domnul sfînt, unde-auzea
Semn la sfinți că mi-și făcea,
Ochi la îngeri c-arunca
Și-mi pleca
De se ducea
Mai întîi Sfîntul Ilie,
Ce e sfînt mai cu tărie,
Al doilea, Sfîntul Petre,
Să bată idoli cu pietre,
Să bată idoli cu sete.
Hai Ler-oi, d-ai Ler-oi, Doamne,
Plecă Ioan botezînd,
Sfînt Ilie fulgerînd,
Sfîntul Petre ploi bătînd:
Și la iad cînd ajungea,
Sfînt ilie că trăsnea,
Sfîntul Petre-i blestema,
Sfînt Ioan că boteza:
Idolii se spăimînta,
În genunche că-mi cădea
Și botezului se da;
Iar Arhanghelul Gavril.
Și cu Sfîntul Mihail,
Ei în iad dacă intra
Tot în brațe c-apuca
Și la rai că-mi aducea
Sfînta lună
Cu lumină,
Zorile
Cu razele,
Stelele
Cu florile,
Soarele,
Cu-odoarele
Și scaun de judecată
Und` s-adună lumea toată;
Și la rai că mi-și pleca
Și în rai le așeza,
Iadul se-ntuneca,
Raiul de se lumina;
Și la Domnul se-ntorcea
Și cu glas îl lăuda:
-,,Fie, Doamne, voia Ta,
Fie-mpărăția Ta
Acum și d-a pururea”!
La anul și la mulți ani!
Scris la 1873, în București, după N. Șenchea, student transilvănean de la Facultatea de Litere din București. O variantă din acest colind a publicat-o și d-l Teodor T. Burada în colecțiunea d-sale, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880, pag. 43-46.
