Sunt floarea tânara ce-am fost
Și fi-voi pentru totdeauna
Sunt ce-am visat odată că voi fi
O castană/ghindă coaptă…
O neștiută margine de lume
Un colț uitat de codru fără nume…
O frunză-nvartejită-n vânt nebun
De toamnă… ori de vară în câmpie…
Și nu doar una… ci o mie…
Trémur de lăstari în geana argintie
De iarbă înperlată
De brumă rece…
Ori rouă plânsă-n răsărit
Sunt toamnă veșnică
Topită-ntr-o poveste aramie
Pictată în amurg.
Sunt acele de pin ce curg
Pe-acea potecă pe care
Încă tu nu ai pășit…
Sunt vântul care-ți umblă-n păr nestingherit…
Anotimpul veșnic… de nestăpânit.
Și nu mai știu, până la urmă,
Ce sunt, ce cânt….
Sau știu?
Lumina lunii-n toiul nopții…
Sau simt…
Că mă amestec, respirând,
Cu umbra ta, din când în când….
Fotografie de Cristian Botez
