Faptul că am trăit câțiva ani în Spania, mă face, inconștient, să compar anumite lucruri pe care le descopăr în România mea de zi cu zi…
Fără să mergem mai departe, mă gândesc la cum se desfășurau alegerile, de orice fel, și ce implicau acestea…
În primul rand, nu am primit niciodată propagandă în poștă, nimic care să mă inunde dintr-o dată cu dubii în legătură cu votul meu…
Se plasau în decorul urban, câteva afișe informative despre candidați, câteva promisiuni inevitabile și gata campania…
Nu am ce sa povestesc mai mult despre peninsula Iberică, care este la capitolul organizare, ireproșabilă.
Nici bine nu m-am obișnuit cu țara noastră, că am prins și an electoral, în ardoarea capitalei doritoare de noi conducători.
„Cazemate” împânzite de postere opulente, cu portrete ale unor mafioți în plină stradă, sute, zeci, milioane de hârtii și hârtiuțe cu texte pline de dulcegării, pixuri, baloane, șepci, căni, alimente, tricouri și multe alte găselnițe de prost gust, cu care oamenii s-au obișnuit, și le așteaptă pentru colecții sau folosința lor obișnuită.
Dacă ești un român veritabil, le cunoști și accepți ca atare.
Dar ce se întâmplă atunci când alegerile au loc în plină pandemie?
Să ne amintim de criza consumabilelor necesare la începutul infectării cu Covid…
Sau de nevoile interminabile ale copiilor din mediu rural, care nu au condițiile necesare să treacă clasa. La ei se termină tot, nu mai ajunge nimic, doar promisiuni, de care sunt sătui.
Îmi amintesc că se propunea la un moment dat, administrarea măștilor chirurgicale de unica folosință, cel puțin vârstnicilor, dar nu a fost pusă în aplicare.
Nu ne mai miră nimic, așa că n am dat importanță unui subiect care doar sună bine, dar era clar că nu urma sa fie îndeplinit.
Cu exact 4 zile înainte de alegerile generale din Capitală, găsesc peste gard, aruncată o cutie cu 50 de măști, atenție, 50!!! cu o etichetă proeminentă lipită pe ambalaj: „PRIMĂRIA SECTORULUI 2”
Cum vi se pare asta? Nu vă revoltă ipocrizia și sufocarea cu bunuri dinaintea alegerilor? Care e ideea lor? Că o să văd măștile și o să zic, „Ia uite-i mă’, că le pasă, vor să ne protejeze! Ia să merg eu la vot, să le demonstrez recunoștința…” Chiar vreau să știu cât de proști ne cred… Instant mi-a venit în minte că a început școala in urma cu doua săptămâni, și nu au făcut acest gest atunci, pentru acea ocazie, mult mai importantă…
Ca să întregesc peisajul, să vă spun și că fix în aceeași zi, pe strada noastră uitată de lume, a trecut o hardughie de utilaj, și a spălat strada cu săpun. Nu s-a pomenit niciodată asemenea gest de altruism din partea lor, însă au considerat ca e un moment oportun.
Nu am nimic de subliniat, este o simplă relatare a unor fapte ce se petrec în plin secol XXI, în România de astăzi, într-o societate contemporană plină de pretenții, într-o capitală care se vrea modernă, dar este răpusă și depășită de situație în permanență. Am obosit de tot…. am obosit sa fim români, într-o Românie mizerabilă ce ne pândește la colț de stradă, să ne fure ultimele monezi agonisite cu sudoare și speranță!
(Ioanina Eliza Manole)
