Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană – Ediția a IV-a (Ploiești 2021)
Interviu cu Alexandru Petrescu, jurnalist, revoluționar, vizitator al Taberei
În ziua încheierii lucrărilor taberei, observai un vizitator cu un aspect vădit exotic și mers agale, cu aspect de viking tomnatic, care s-a așezat calm pe lucrarea abia terminată intitulată ”Ochiul – poarta sufletului” a sculptorului Vlad Dumitriu, de unde contempla tot ce se întâmplă. Nu purta la brâu un topor, o sabie și un cuțit lung, de care am auzit că vikingii nu se despărțeau niciodată. Dimpotrivă – cum aveam să remarc: nu s-a arătat deloc războinic, ba chiar avea un aer înțelept și cumsecade, de Moș Crăciun mai degrabă. O doamnă care-l însoțea, bănuiam că însăși soția (fapt care avea să se confirme ulterior), îl privea admirativ, cu o uitătură încărcată de iubire. Doar că acest tablou idilic avea să fie ”stricat” de însuși autorul lucrării, care s-a arătat ușor iritat de atitudinea ciudatului vizitator. ”Vikingul”, deloc furios, s-a ridicat alene, i-a explicat ceva artistului, care s-a îndepărtat. După care omul nostru s-a reașezat pe granitul proaspăt șlefuit.
Ne-am apropiat, curioși, cu intenția de a-l descoase nițel. Interviul n-a fost foarte scurt, cum preconizasem. Asta pentru că ”vikingul” are capul plin de idei și nici vorba nu-i e scurtă. Privindu-l mai atent, mi-am dat seama că-l cunoșteam. Și nu de azi, de ieri, dar n-am realizat în primă instanță, din cauza travestiului.La dorința sa, cea mai mare parte a interviului s-a desfășurat fără să dezvăluim numele vizitatorului. Așa că i-am spus ”Vizitatorul necunoscut”. Abia la final avea să-și dezvăluie numele. Dar să-l urmărim pe ”necunoscut”.
Reporter:Iată un vizitator care se odihnește pe una dintre lucrările realizate de artiștii noștri îndrăgiți! Este un bun loc de hodină?
Vizitatorul necunoscut:De hodină este un bun loc, dar artistul care a conceput această lucrare mi-a spus să nu stau pe ea, că e, totuși, o lucrare de artă. Bine. Ăsta este conceptul artistului român. Ori eu cred că arta trebuie să se deschidă efectiv, ca lumea să intre în contact cu ea, să pună mâna, picioarele, să ”muște” din lucrarea respectivă.
(Între timp, Vlad Dumitriu a reapărut, însoțit și de colegul său Dan Daniel. Am întrerupt interviul și m-am îndepărtat. A urmat o nouă rundă de convorbiri, în urma căreia – deloc convins – interlocutorul nostru s-a ridicat cu greu și a „părăsit” lucrarea).
”Volvo” și Cult Ură pe alei
R.:Un artist prezent anul trecut la tabără, Florin Strejac, ne-a spus că pe el nu-l deranjează că vizitatorii se cațără pe lucrarea sa, ba îi consideră pe cățărători – de fapt, copii – drept coautori. Dar nu toate lucrările au același regim. Unele trebuie chiar protejate.
V.n:Mă provoci să scot limba la cultură? Păi termenul, dacă-l disecăm: Cult… Ură…, avem răspunsul. Îmi doresc o inflație de cultură. Heliade1 rămâne un reper important în dezvoltarea literaturii de limbă română. Îndemnul său impetuos: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” este emblematic pentru generația care a contribuit decisiv la dezvoltarea modernă a literaturii și culturii române în genere. Așa și primarul ”Volvo” (așa-l alintă unii pe dom Andrei Volosevici, primarele): după ce i-a lăsat pe unii să mâzgălească oripilant tramvaie (care oricum sunt urâte estetic), a pus la intrările orașului cenușiu caragialesc și o zis: ”Hai bă, să dați cu ciocanu în piatră!” (nu în Evgheni Petrov2),să vă faceți cu toții gheorghecomani3 și le-au dat drumul unor sculptori să bage ”cult ură” pe alei.
Noi și ”stohăniștii”
Să protejăm ce? Piatra cioplită? Păi stonhăniștii4 (din Stonehenge, Salisbury) aveau opreliște să nu facă pipi sau să scoată „limbul” la ”hărmălaia” aia de pietre cocoțate? Arta este pentru oameni. Pentru Domnul zeu sunt bisericile!
R.:Totuși, majoritatea sculptorilor care au lucrat la tabere sunt artiști remarcabili! Credeam că ați observat…
V.n.: Nu mă îndoiesc de asta. Se observă asta foarte repede, chiar de la prima vedere, privind sculpturile realizate aici.Dar să-mi continui ideea. De exemplu, dacă aș fi fost comisar sau organizator al acestui puzzle de intenții, aș fi adunat copii ai Liceului de Artă de pe fosta stradă Bobâlna și foști studenți originari din Ploiești să își sculpteze visul.
R.: Ideea a avut-o atât comisarul taberei, doamna Alice Neculea, cât și unii dintre artiștii care au lucrat aici. Mă refer la Dan Daniel, la Maxim Dumitraș… Citiți pe siteul Asociației Culturale 24PH ARTE comentariile și interviurile realizate la ultimele ediții ale Taberei și vizionați filmele realizate de TVR după fiecare ediție! Am fi scutiți de multe explicații. Dacă aș sta să-i povestesc fiecărui vizitator ce și cum, ar însemna să consumăm un spațiu editorial și un timp imens, umplut cu același text.
V.n.: N-am știut. Dacă-i cum spuneți, e de bine.Promit să intru pe siteul Asociației 24 PH ARTE și să citesc tot despre tabără.
Durere vs.bucurie sau Elogiu Land Art(ei)
R.:Cum vi se pare lucrarea pe care vă hodineați și celelalte realizate de artiști în parcul ploieștean?
V.n.:Am rămas surprins de ce s-a făcut aici, la Ploiești! E perfect! Iar artiștii, cum spuserăți dvs., sunt, într-adevăr, remarcabili. E un prim pas, probabil o jumătate de pas, pentru că mai e de lucru. Am trăit în Spania, în Madrid, 25 de ani, unde am văzut, printre altele, Parcul ”Juan Carlos I”. Acolo, pe o suprafață cam ca asta, poate nițel mai mare, au făcut un parc extraordinar, în care s-au deschis lucrările către public. Deci, există o conlucrare între artiști, între vizitatori, între cei care vin acolo.
R.:Despre ce fel de lucrări vorbiți? Tot de artă sculpturală?
V.n.:Land Art. Mișcare apǎrută la sfârșitul anilor 1960 în cadrul preocupǎrilor pentru ambianțǎ, în care artistul acționeazǎ asupra unor forme de relief, modificându-le sau populându-le cu repere ale intervenției sale. Astfel Land Art este ”…arta transformării mediului înconjurător”, reflectă relația pe care o au oamenii cu natura, reușind să transmită o anumită emoțieprivitorului. Astfel, cu Land Art se exprimă durerea, întrucât deteriorarea mediului care există pe Pământ este de așa natură încât ar fi chiar contradictoriu să exprimăm bucuria.
Faimoasa Spiral Jetty
R.:Asta fac și artiștii pomeniți de mine mai devreme…
V.n.:Popularitatea acestei tendințe nu s-a făcut simțită decât în 1970, atunci când Robert Smithson a creat ceea ce este considerată cea mai faimoasă operă de artă: SpiralJetty.
R.: Cea mai faimoasă operă de artă spuneți?!
V.n.:(operează pe mobil) Am căutat și iată ce am găsit acum despre: ”Spiral Jettyis an earthwork sculpture constructed in April 1970that is considered to be the most important work of American sculptor Robert Smithson (Spiral Jetty este o sculptură de pământ construită în aprilie 1970 care este considerată cea mai importantă lucrare a sculptorului american Robert Smithson”).
R.:Cea mai importantă și faimoasă operă a luiSmithon, poate a Land Art ca mișcare, dar nu cea mai ”tare” operă – fie și doar sculpturală – realizată vreodată. Faimoasă, poate. Dar cea mai faimoasă nu înseamnă neapărat și cea mai valoroasă.
V.n.:Da, aveți dreptate. Ținea strict de mișcarea Land Art.
Manual de utilizare în stadiu incipient
R.: Bine, bine. De ce vă preocupă într-atât toate acestea?Este vorba de o pasiune?
V.n.:Eu am prezentat Primăriei Păulești, și apoi, după ce ăia nici nu mi-au răspuns, celor de la Imperiul Leilor, conceptul meu, că există și alte forme, cum ar fi cea care exprimă trecerea timpului sau mersul. De fapt, un Land Art poate trece pur și simplu de multe ori și multe zile la rând printr-o secțiune: impactul pașilor împiedică germinarea semințelor, astfel încât, odată cu trecerea zilelor, se realizează o cale în care poți să vezi doar pământul și pietrele care pot exista. De exemplu utilizând:
Ideea: că se poate face sculptură și din alte materiale.
Materiale: pietre, pământ, lemn, bușteni…
Punerea în scenă: vânt, foc, apă și chiar orientările atât ale solstițiilor, cât și ale echinocțiilor.
Repere ale naturii: paratrăsnet, mașini, telefoane mobile, țesături etc.
Oare ați văzut cumva un sculptor – eu da – în mămăligă? Arta nu se agață de anumite materii pentru a exprima… Am cunoscut o artistă din Columbia care lasă pe asfalt, în Madrid, opere efemere din frunze… care la bătaia vântului se spulberă…
R.: Că tot veni vorba, pot fi invocate și celebrele sculpturi în gheață…
V.n.:Păi agatârșii, dacii, cumanii și apoi corolarul pe care l-am numit mai apoi… românii s-au născut gânditori, că doar Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul IV-II î.Hr., a cărei dezvoltare a început încă din mileniul VI î.Hr.
R.: Înțeleg că vă situați într-o descendență multimilenară. Deduc din ce spuneți că românul e născut și gânditor, nu doar poet. Iar după ce vor vizita parcul ploieștean, s-ar putea să-și descopere și vocație de sculptori. Dvs. nu?
V.n.:Ba da. Mi-am descoperit vocația dinainte. Acum, în parcul ploieștean, mi-o redescopăr.(Sfârșitul primei părți)
1Ion Heliade-Rădulescu, cunoscut și ca Ion Eliade (așa cum semna) sau Ion Eliade Rădulescu (n. 6 ianuarie1802, Târgoviște, Țara Românească – d. 27 aprilie1872, București, România), a fost un scriitor, filolog și om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne. (Wiki)
2Evgheni Petrov (numele real Evgheni Petrovici Kataev, 1902–1942) a fost un celebru prozator și jurnalist sovietic. Este renumit în special pentru parteneriatul său literar cu Ilia Ilf, cei doi formând faimosul duo care a creat romanele satirice clasice Douăsprezece scaune și Vițelul de aur.
3Vizitatorul se referă laGheorghe Coman (n. 8 septembrie 1925, Ploiești– d. 9 august2005, București) a fost un sculptor român, absolvent al Institutului de Artă ”NicolaeGrigorescu” – București, secțiasculptură, promoția 1945-1950, membru al UniuniiArtiștilorPlastici. A trăit la Ploiești, fiindunuldintreceimaicunoscuțiartiștiplastici de pemeleagurileprahovene.A fost creatorul și animatorul vestitei Tabere de sculptură MăguraBuzău, printre primele de acest gen din România, inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare.
4 Interlocutorul se referă la monumentul megaliticpreistoric situat pe Câmpia Salisbury, în comitatul Wiltshire, Anglia.
Interviu realizat deLeonida Corneliu Chifu
