Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană – Ediția a IV-a (Ploiești 2021)
R.:Ați mai fost pe aici, ați văzut toate lucrările?
V.n.:Am mai fost o dată, înainte de prima ediție a taberei de sculptură. Era un tăpșan al câinilor fugiți de la casele lor.
”Furtul”
R.:Presimt că acum ați venit cu un interes. Presupun că acela de a cerceta – eventual admira – operele realizate aici la cele patru ediții.
V.n.:Și asta, desigur. Și altele. Eu – practic – am venit să ”fur”, pentru un proiect personal.
R.:Deci interesul dvs. este mult mai ”larg”.
V.n.:(zâmbind) Da. Am prezentat anul trecut un proiect, în cadrul unui concurs de televiziune, cu ”leii imperialiști” despre care am mai pomenit, și am obținut un – să-i zicem – ajutor, din partea unui multimilionar din România, pentru o idee similară, în fapt, un parc având mai multe secțiuni, un parc de parcuri: unul dedicat persoanelor cu dizabilități, un parc care să aibă o secțiune pentru copii, unul care se numește Rocolandia și altul pentru skateboard.
”Pădurea celor care spun povești”
Apoi: am demarat proiectul în vederea realizării unei scene pentru teatru sătesc și o zonă numită ”Pădurea celor care spun povești”, o pădure vopsită.
R.:Dacă-i pe-așa, ne lăsăm „jefuiți”.Sunteți pensionar?
V.n.:Da.
R.:Situația dvs. îmi amintește de celebrul film din 1952 al lui Akira Kuroshawa, ”Ikiru”(”A trăi”). Acolo, un bătrân funcționar, în prag de pensionare, Kanji Watanabe (Takashi Shimura într-un rol memorabil), care vreme de peste 30 de ani nu lipsise și nu întârziase un minut la slujbă, află că suferă de o boală incurabilă (cancer la stomac), timpul care i-a rămas pentru a trăi fiind foarte limitat. Abia atunci începe să-și caute sensul vieții. Hotărăște să utilizeze cu folos scurtul timp care i-a rămas de trăit și să facă ceva ce nu mai făcuse până atunci: să se distreze.
V.n.: Cunosc filmul. L-am văzut de trei, poate de patru ori. După scurt timp însă realizează că aceste distracții sunt inutile și că există un singur mod de a-și încheia viața: făcând ceva util prin slujba sa. Astfel, Kanji Watanabe pune tot sufletul în construirea unui parc pentru copii, moștenirea sa pentru lumea ce avea să o părăsească în curand”.
R.: Dvs. bateți mai departe. Vă gândiți nu doar la copii, ci și la persoanele cu dizabilități. Și mai aveți destul timp. Sper că sunteți sănătos, deci aveți un mai lung timp la dispoziție pentru a vă finaliza proiectele.
V.n.:Pentru posteritate.
Orașul Stâncii
R.:Dar și aici există o scenă în aer liber. Parcul va fi unul polivalent. Nu va fi doar un parc al sculpturilor, urmând să aibă multiple funcționalități… Dar va trebui să mai așteptați, pentru că acum nu prea aveți ce ”fura”.
Vn.:În Arganda del Rey, Madrid, España, există un parc uriaș pentru rocăreală! ”Rock in Rio” este un eveniment originar din Brazilia care include o serie de concerte rock și pop organizate de omul de afaceri brazilian Roberto Medina. Prima ediție a Rock in Rio a avut loc între 11 și 20 ianuarie 1985 pe o suprafață de 250.000 m², care a primit numele de „Cidade do Rock” (Orașul Stâncii), situat în Jacarepaguá, la vest de Rio de Janeiro, Brazilia. Marile vedete au fost: Queen, Iron Maiden, Rod Stewart, AC/DC, George Benson, Yes, Scorpions și Ozzy Osbourne. DE ce n-am face așa ceva și la noi? Păi dacă primarul din Păulești nu vrea bani pentru comună, măcar Primarul Volvo să vrea pentru Ploiești!
Unt Old cu Medina la Ploiești?
R.:Și cum merg treburile?
V.n.:Din păcate, cei de la Primăria Păulești (și Cocoșești, unde intenționez să-mi finalizez proiectul) nici măcar nu mi-au răspuns. Urmează să deschid un proces. În sfârșit, chestii de durată… Dar oricum sunt uimit că s-a făcut ceva atât de valoros în Ploiești. Sper ca forurile locale să se implice mai mult. E prea pustiu de natură, vreau să spun. Mă așteptam să ”calci” pe natură, să dau peste tot felul de boscheți… E prea puțină iarbă, prea puțină vegetație. Vreau ca la primăvară să răsară lalele aici!
R.: Odată cu parcul, va crește și vegetația. Eu mă gândeam – până vă judecați dvs. cu autoritățile din zonă – să vă luăm partener de proiect, că văd că știți și vreți atâtea. Dar s-ar putea să intrați în conflict de interese cu dvs. înșivă. Adică să vă faceți concurență.
V.n.:Da? Eu mă angajez să îl aduc pe Medina și să-i batem pe clujeni cu „untul” lor ”old” (joc de cuvinte – Untold), și dacă în Santiago de Chile o să urmeze edițiile din 2022 și 23, poate în 24… 25 să-l facem în buza gării de vest. Pentru că doar suntem ploieșteni!
Baron în parc
R.:Văd că sunteți plin de idei și gândiți mult.Dar constat că, după ani, sunteți într-un stadiu incipient.De când datează proiectul dvs. Land Art Cocoșești?
V.n.:De trei ani.Dar m-am lovit de imobilitatea organelor locale. Gândire obtuză, lipsă de curaj, nu-și asumă responsabilități, merg pe calea minimei rezistențe.
R.:Cine sunteți?
V.n.:Eu am un titlu de noblețe. Sunt Conde de Transilvanya și Baron de Simferopol, titluri primite de-acolo și… cam atât.
R.:În Spania le-ați primit?
V.n.:Da.
R.:Am înțeles. Avem și un titlu nobiliar în parcul nostru!
V.n.:Da? Cine?
R.:Cum cine? Păi ce-mi spuserăți? Dmneavoastră!
V.n.:(ușor surprins) Ah, eu! O statuie, ceva?
R.:Se aranjează. Vorbim cu artiștii care au lucrat la ediția asta. Dar repede, că suntem la închidere și astăzi vor pleca. Trebuie să vă arătați în mărime naturală. Poate se încumetă vreunul să vă dăltuiască în marmură. Sau în granit, ce-o fi.
V.n.:Sunt pregătit. Dar să știți că nu un titlu sunt, ci o persoană care deține aceste titluri… Nu mă faceți, vă rog, să mă simt ridicol! Persiflarea această probabil considerați că mă dezavantajează? Nu! Pentru mine este o onoare!
R.: Aduceți-vă aminte că întrebarea dvs. a sunat astfel: ”Cine?”. Apoi, cine n-ar fi onorat să dobândească titlurile de baron sau de conte? Unii au vărsat sânge – al lor și al altora – pentru a le obține. În plus, acestea trebuie purtate cu onoare, demnitate și apărate permanent.
V.n.: Nu-i o problemă. Sunt un luptător. Am făcut-o și în zilele lui decembrie 1989.
Băiețelul cu șosetuța pierdută
R.: Ce lucrați sau ați lucrat?
V.n.: Lucrez – că și a scrie este a lucra – la o poveste pentru copii despre o șosețică a unui copil elvețian care și-a pierdut-o în vacanță la bunica sa în Cocoșești Păulești.
R.: Sper că povestea dvs. se va încheia cu bine pentru drăgălașul urmaș al lui Wilhelm Tell și pentru cititori, desigur. Nu trebuie să vă reamintesc faptul că în orice basm trebuie să triumfe binele.
V.n.: Așa va fi și în povestea mea.
R.:Cum să vă prezint?Aveți și un nume românesc?
V.n.:Da.
R.:Puteți să ni-l destăinuiți?
V.n.:Da. Alexandru Petrescu.
R.:În sfârșit, v-am aflat numele! Pe românește.
Alexandru Petrescu: Mă bucur pentru reușita dvs.
1Ion Heliade-Rădulescu, cunoscut și ca Ion Eliade (așa cum semna) sau Ion Eliade Rădulescu (n.6 ianuarie1802, Târgoviște, Țara Românească – d. 27 aprilie1872, București, România), a fost un scriitor, filolog și om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne. (Wiki)
2Evgheni Petrov (numele real Evgheni Petrovici Kataev, 1902–1942) a fost un celebru prozator și jurnalist sovietic. Este renumit în special pentru parteneriatul său literar cu Ilia Ilf, cei doi formând faimosul duo care a creat romanele satirice clasice Douăsprezece scaune și Vițelul de aur.
3Vizitatorul se referă laGheorghe Coman (n. 8 septembrie 1925, Ploiești– d. 9 august2005, București) a fost un sculptor român, absolvent al Institutului de Artă ”NicolaeGrigorescu” – București, secțiasculptură, promoția 1945-1950, membru al UniuniiArtiștilorPlastici.A trăit la Ploiești, fiindunuldintreceimaicunoscuțiartiștiplastici de pemeleagurileprahovene.A fost creatorul și animatorul vestitei Tabere de sculptură MăguraBuzău, printre primele de acest gen din România, inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare.
4 Interlocutorul se referă la monumentul megaliticpreistoric situat pe Câmpia Salisbury, în comitatul Wiltshire, Anglia.Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
