Doamne
cum îmi arde ochiul
prea târziul, zborul scurt
strâns ținându-se de aripi
trec doi fluturi prin văzduh
mult prea jos
e astăzi cerul
aripile prea fragile
se amestecă și vântul
risipindu-mi din albastru
spre apus te joci
cu focul
inversând luminile
soarele îl stingi în ape
și răsari în prima stea
pradă a tăcerilor
mă răsfeți ca din senin
ploi în zori cu frunze roșii
și mă lași fără cuvinte
Doamne, tu!
