În 1866, regele Carol I promulga o noua constitutie, prin care numele tarii devenea, oficial, România. În aprilie 1867 a fost adoptata si o noua stema a statului.
Aceasta cuprindea un scut sfertuit, având reprezentata în cartierele unu si patru, pe fond azur, si aur acvila cruciata, încoronata si având în partea superioara-stânga a cantonului un soare de aur.
În cartierele doi si trei, pe fundal azur si rosu, se regasea capul de zimbru cu o stea în cinci colturi între coarne, însotita de o semiluna la crai nou. Peste cele patru cartiere este suprapus un ecuson cu însemnele familiei Hohenzollern: scut sfertuit având câmp alb în cartierele unu si patru si negru în doi si trei.
Scutul este timbrat de o coroana închisa, fiind sustinut — la dreapta — de catre un leopard lionat, iar la stânga de catre un personaj feminin având în mâna dreapta o sica dacica. În partea inferioara se regaseste o panglica albastra cu deviza familiei domnitoare scrisa în aur: NIHIL SINE DEO.
Toate aceste elemente sunt plasate sub un pavilion de purpura captusit cu hermina, cu ciucuri si franjuri de aur, prins într-o coroana închisa.
Aceasta stema a fost înlocuita în 1872.
Marius Agapie