✝) Duminica a 4-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul)
3 aprilie 2022
ora 9:00 Utrenia
10:00 Sf.Liturghie
✝) Sâmbătă 2 Aprilie- Spovedanie
Va rog sa mă contactati pentru programare
017670029285
Sfântul Ioan Scărarul spune că sunt multe trepte duhovnicești, însă odată ce omul a pășit pe cea mai importantă – calea umană – le va urca ușor pe celelalte. Acesta este firescul omului, propriu lui, asta-i bucuria lui firească, sădită de Dumnezeu în el: să bucure pe un celălalt.
Când te ridici împotriva unui om, când trăiești doar în ambițiile tale, trăiești împotriva chemării lui Dumnezeu şi vei muri sufletește înainte de moartea trupească. O zi ambițioasă (orgolioasă) îți răpește, prin tristețe, prin răutate, timp prețios din viață. Unde este Dumnezeu cel Viu dacă, după ani de zile, viața noastră este construită la fel, în același tipar al tupeului, al egoismului, al orgoliului, al încăpățânărilor prostești? Ce am înțeles din venirea în biserică? Am făcut oare, cu adevărat, un act de trezire spirituală sau doar ne-am târâit în fața unui Dumnezeu pe care ni l-am închipuit după modelul duhului din lampa lui Aladin? Oare nu cumva Dumnezeul în care crezi este unul închipuit, construit antropomorfic în inima ta și ești în erezie?
Reușim noi, oare, să ținem măcar o singură zi pacea? Măcar o singură zi în care să nu aruncăm cu vorbe în ceilalți, să nu „spânzurăm” pe careva, să nu încercăm să stăpânim vreun om? Una, măcar una! Cine este lunaticul, așadar, dacă nu fiecare dintre noi?
Dacă vrei să scapi de duhul acesta al nesimțirii sufletești și al tupeului, care îți controlează viața și care te face pe tine să fii nebun în relație cu toți cei din jurul tău, atunci trebuie să ai puterea să spui „muntelui”: „Ridica-te și aruncă-te în mare!”
Cine este „muntele”? Cel mai mare munte din existența unui om… EGO-ul. Nimeni nu poate ajunge în vârful lui. Doar dracu’ își face cuib sus, pe vârf. Să nu ne amăgim! Să încetăm cu ambițiile! Să înțelegem că viața noastră nu este construită numai din ambiții. Copiii noștri sunt rodul orgoliilor noastre, să știți. Actul trezviei sufletești este un act foarte serios, care ar trebui să înceapă cu lucruri concrete: Nu stăpâni niciun om! Nu-ți manifesta ego-ul! Nu căuta să-ți împlinești mofturile chinuind oameni!
Să privim cu multă responsabilitate viața spirituală, pentru că altfel vom lăsa această povară grea copiilor noștri care, la rândul lor, crescuți în spiritul acesta al lui „totul mi se cuvine” vor fi, de fapt, măcinați de tristeți nesfărșite…
