Încă de la începuturile ei, parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ din Ploieşti i-a avut în vedere pe năpăstuiţii sorţii, pe săraci şi pe bolnavi ▲ În 16 ani, 20 de persoane de altă confesiune au ales Ortodoxia ▲ Cea mai grea încercare pentru parohie a fost în anul 2004, când a ars paraclisul
La data de 13 septembrie 1990, Consiliul Eparhial al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, a aprobat prin temeiul nr.11200/1990 înfiinţarea Parohiei „Acoperământul Maicii Domnului” din Ploieşti, cu statut de persoană juridică.
Începând cu data de 29 martie 1992, prin slujba de sfinţire a paraclisului cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, oficiată de Preasfinţitul Episcop Vicar Patriarhal, Teofan Sinaitul, parohia şi-a început activitatea liturgică. Nu este lipsit de importanţă faptul că acest paraclis a fost construit prin strădania şi jertfa credincioşilor din partea de nord a oraşului Ploieşti.
În anul 1993, s-au făcut demersurile necesare, pentru obţinerea unei suprafeţe de teren, în vederea începerii construcţiei unei noi biserici. Prin Hotărârea Nr. 36 din 02.07.1993, a Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, a fost concesionată suprafaţa de teren de 3577 mp., în parcul de pe Strada Cameliei. Tot în acelaşi an, s-a primit autorizaţia pentru construcţia noii biserici, pe baza proiectului elaborat de S.C. Consproiect S.A. Ploieşti, având ca arhitect pe Dl. Călin Hoinărescu şi ca inginer pe Dl. Zoltan Sandor.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, la 25 martie 1993, a fost delegat Preasfinţitul Episcop Vicar Patriarhal Teofan Sinaitul, pentru oficierea slujbei religioase la punerea pietrei de temelie a bisericii.
În toamna anului 1993, s-au început lucrările de construcţie ale bisericii. Săpăturile de fundaţie au ajuns până la 8 metri adâncime deoarece locul aferent construcţiei a fost o groapa de umplutură a Municipiului Ploieşti. După devierea centurii de hidrant a Municipiului,( aproximativ 100 m.l. de ţeava), lucrare destul de costisitoare, din luna martie 1996 şi până în luna iunie 1997 au fost executate lucrări de fundaţii şi elevaţii ale bisericii până la cota 0 m.
Din iulie 1997 şi până în prezent, s-au ridicat zidurile de cărămidă armată şi structura de rezistenţă aferentă, s-au executat centura intermediară, planşeul cafasului, turnul clopotniţei peste pridvorul bisericii, zidurile portante până la cota de 10.4 metri, absidele şi sfântul altar, bolţile peste pronaos, naos, abside şi sfântul altar, centura de la naşterea turlei mari, turla, treptele de la intrarea în sfântul locaş, precum şi împrejmuirea curţii bisericii cu gard de beton armat şi panouri metalice.
Greutăţile pe care le-a întâmpinat această lucrare sfântă au culminat cu incendiul petrecut în vinerea mare a anului 2004, care a mistuit tot ceea ce se afla în paraclisul în care se săvârşeau sfintele slujbe, din cauza unui scurtcircuit la instalaţia electrică.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, paraclisul a fost restaurat şi amenajat în mai puţin de două luni, dovedindu-se încă o data, credinţa puternică, spiritul de unitate şi dragostea faţă de cele sfinte a credincioşilor din aceasta parohie.
Încă de la începuturile ei, parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ din Ploieşti i-a avut în vedere pe năpăstuiţii sorţii, pe săraci şi pe bolnavi, chiar dacă nu într-un cadru de proiect organizat. „Deşi nu aveam aici construcţia în sine, noi eram printre credincioşii cu probleme. Mergeam fie cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, fie cu mâncare, fie cu medicamente, cărucioare, cu produse sanitare, rechizite pentru copii, îi mai ajutam la întreţinere etc. Am ajutat copii aflaţi în dificultate, atât din parohia noastră, cât şi copiii de la Valea Plopului, unde mergem mereu cu alimente şi haine. De asemenea, am fost alături de 14 persoane vârstnice aflate în dificultate, 7 familii sărace, de parohia Ratina, care acum aparţine de Protoieria Urlaţi şi are 90 de familii, precum şi de Capela Spitalului Judeţean Prahova. Am dus şi la Mănăstirea Turnu un frigider nou şi alte lucruri, mobilă. Am strâns baxuri cu ulei şi alimente pentru ca monahii de aici să le distribuie săracilor care vin la mănăstire. Am ajutat şi deţinuţii din Penitenciar“, a precizat părintele Bădulescu.
De asemenea, parohia oferă chiar şi consiliere juridică pentru enoriaşi, cu ajutorul unui avocat şi al unui procuror care vin tot timpul la biserică.
Întrucât în parohia care, statistic, numără peste 3.000 de enoriaşi, sunt şi credincioşi de alte confesiuni, părintele este un adevărat misionar. De când este paroh a reuşit să boteze în religia ortodoxă aproximativ 20 de persoane. „Este chemarea lor. De exemplu, un credincios catolic avea soţia şi copilul ortodocşi şi mai venea pe la noi. Eu am făcut sfeştanii şi am avut mici discuţii cu ei. El a intrat în discuţie şi avea nişte nemulţumiri. Am intrat în amănunt în viaţa lor şi, încetul cu încetul, au început să vină la biserică. Dacă la început stătea afară, cu timpul a intrat în biserică, apoi a rămas şi la predică, după aceea am mai stat şi de vorbă şi la un moment dat mi-a zis că vrea să se convertească“, a subliniat, mulţumit, părintele Constantin Bădulescu.
