Când s-a născut a fost o fetiță,
o fetiță străină fără părinți,
a crescut fără păpuși,
s-a jucat cu viața de-a viața
până a devenit femeie virgină.
A început să iubească și a iubit
un zeu care a început să o înșele
cu o zeiță mai frumoasă;
femeie în toată firea dorea
răzbunare – o coasă ruginită pe loc
a devenit armă – o poartă și azi.
Nu a reușit să răpună zeul
trădător de negăsit,
iubirea înșelată o mână,
aleargă femeie, bărbat,
orice îi cade pricină.
Acum doamnă bătrână, coasa
i-a devenit simbol,
mantia neagră și lungă, în glugă,
ascunde femeia înșelată, ne iubită,
femeia blondă bătrână urâtă de lume.
Zeul și el moș se-ascunde în Olimp
și azi, să scape de blonda divină.
(13 aprilie 2020, Dan Drăguș)
