close
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Când intram în benzinărie

Când intram în benzinărie, l-am văzut pe Viorel cum se grăbea pe după gardul lateral cu o jumătate de covrig în gură.

Am luat țigări și
când am ieșit
am rămas cu ochii la cer și am urmărit cu privirea o cioară frumoasă care a aterizat pe gard.
Cioara a pendulat puțin pe marginea subțire, apoi s-a dus în picaj spre locul unde mai devreme se refugiase câinele.
Ce dracu, m-am gândit, doar nu-l atacă pe Viorel.
Dar cioara s-a înălțat din iarba deasă cu covrigul lui Viorel in cioc, a desenat o curbă prin aer, ca un avion la decolare, și a zburat spre cimitir.

Viorel, care de fapt își ascunsese covrigul și plecase-n libertatea lui, trebuie că a simțit că e ceva in neregulă și a apărut în fugă, cu urechile ridicate, de prin spatele benzinăriei.
S-a dus direct lângă gard adulmecând de la distanță, să depisteze vreun eventual intrus.
Când a constatat el că niciun alt animal nu i-a încălcat teritoriul terestru, a trecut la cercetare la fața locului, să-și verifice covrigul din ascunzătoare.

Momentul în care a realizat că a dispărut mica lui comoară a fost dramatic. Așa de dezamăgit, așa de derutat. A răscolit un pic locul, s-a uitat in jur, a plecat, s-a întors. Nu înțelegea, nu înțelegea deloc.

Morala (pentru câini) a acestei fabule urbane e simplă, ca morala oricărei fabule:
Nu lăsa covrigul din gură, că-l ia cioara de pe gard.

Cealaltă morală e cu fentă și câinii-s prea onești ca s-o înțeleagă. Degeaba te chinui să ascunzi lucruri, cineva tot o să le găsească. Dacă privește din unghiul potrivit.

Of, Viorele, Viorele.

Editor: Liviu Ioan Manole

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.