Prin anul 2250 al Pământului, tehnologiile sunt mega-avansate, nu neaparărat și societățile. Regimul aflat la putere pe planetă folosește o metodă interesanta de a scapa de “incomozi”, ii deportează direct in precambrian. O altfel de închisoare.
In îndepărtata era geologică, “deținuții politici” sunt nevoiți să-și reconstruiască viețile intr o lume necunoscuta și ostilă, cu resurse limitate, după reguli pe care le inventează pe loc și pe care ajung sa le folosească pentru avantajele grupurilor de forta, invocând binele comunității.
Nuvela, nu mai stiu nici cum se numește, nici de cine e scrisă, urmărește comportamentele și caracterele personajelor aflate practic intr-un experiment social.
Iar când, după îndelungi lupte duse pe toate planurile, in precambrian se stabilesc noii lideri și dictatorul cu puteri supreme, pe Pământ se schimbă regimul și registrul
și toți foștii deținuți politici se pot întoarce acasă, la familiile lor, la viețile de dinainte.
Doar că nu toți vor s-o și facă.
Detenția din precambrian e mai presus decât libertatea din viitorul-prezent. Oamenii care-au câștigat puterea in noua societate nu sunt dispuși s-o piardă și aleg să rămână in îndepărtată era geologică a Pământului.
Singuri.
O vreme or sa le ajungă proviziile și iluziile.
O vreme.
(Oana Costea)
