Am un prieten teolog basarabean. Acum câțiva ani m-a rugat să îl ajut să își dobândească cetățenia română printre un milion de cereri. Nu știam pe nimeni la biroul ăla, dar l-am ajutat să se cazeze ieftin în București.
Acum un an mă întâlnesc cu un fost coleg mai mic, printr-a patra eram îndrăgostit de soră-sa care mirosea a Impulse. Tipul e la Autoritatea națională pentru cetățenia română. Îl întreb: ai auzit de unu X, teolog basarabean, voia cetățenia?
Îmi zice: “da, la interviul cu pricina, eram vreo cinci în comisie, trebuie să dovedești că știi româna, imnul, un pic de istorie.
Teologul, după ce-a cântat integral Deșteaptă-te române, a pus mâna la inimă și ne-a recitat din memorie, printre lacrimi, tot Luceafărul. Am încremenit. Strângeam în mână pixul să-l rup.”
Mi-am zis: Martirii ăștia de veacuri sfărâmați prin Siberii sunt cei mai buni dintre noi.
Trăiască românii de pretutindeni!
(Ioan Istrati)
