CINE PE Mine…
Cine mă ocolește,…
Cine mă gonește…
Cine mă ignoră…
Și compară…
Cine mă teme…
Cine se întreabă (despre mine, prea mult)…
Cine mă coboară (în plictiseală, vis și în obliviune)…
Cine după mine se ține și nu mă ajunge …
Cine mă minte…
Mă ademenește…
Mă separă…
Mă fără de cuvinte…
Acolo unde nimic nu este….
Și nu e nici măcar într-o poveste…
Cine e invitat în adâncurile mele și se rătăcește…
Cine suspină fals suspin (și o face bine, credibil)…
Cine se satură de mine după ce a început să mănânce din mine…
Cine are sete și nu mă bea…
Deși vede izvorul cum susură…
Și aerul și marea, oceanul, cum freamătă toate…
Cine e singur și nu vede…
(Dar poate)
Linia mea,
Culoarul
În paralel,
În stinga lui
Sau chiar în dreapta (de ce nu ?)…
Cine coboară negru în adâncurile mele…
Și nu rămâne acolo ca Persefona
Îndrăgostită de temutul Hades,
Ea,
Mireasa lui, dar sieși încă, scumpa…
Cine vede și aude…
Dar îi e caldul un frig
Și vara o iarnă – grea, frigidă…
Acela va pleca din inima mea cântătoare
Acela va pleca din inima mea cântătoare
Pleca-va acela din inima mea cântătoare
La fereastră eu însămi
Voi arunca în Înalt
Cântecul lui
Fals.
Aurelia Satcău
Melbourne 2016
