close
PersonalitățiPromovateSport

Constantin Savu: ”Satisfacțiile sunt pe măsura dăruirii” (I)

Motto: ”Dacă cel pe care îl vei nominaliza face vreo prostie, ție îți iau gâtul!”

Interviu din iulie 2007 cu Constantin Savu, secretar general al FR Judo, director executiv al CS Petrom

Cum să-ți păzești gâtul 

R.: Grea funcția de secretar general al Federației Române de Judo?
Constantin Savu: Destul de ingrată. Dar asta nu înseamnă că n-o tratez cu toată seriozitatea. Este, în fond, și o provocare căruia a trebuit să-i fac față. Stau acum și mă gândesc la faptul că am ajuns secretar printr-o conjunctură, în urma alegerilor din 2003. Atunci a fost ales președinte al FRJ domnul Liviu Luca, liderul FSLI Petrom. Imediat, mi-a trasat sarcina, în calitate de consilier al său, să numesc secretarul general. Fostul președinte, domnul Ovidiu Bârgău, iși dăduse demisia în martie 2003, la Ploiești, unde s-a desfășurat Adunarea Generală a Federației. În cadrul unor discuții preliminare, domnul Luca mi-a spus: ”Ai sarcina de a găsi un secretar cât mai bun. Dar orientează-te bine! Dacă cel pe care îl vei nominaliza face vreo prostie, ție îți iau gâtul!”. Atunci, pentru a-mi păzi gâtul, m-am decis să candidez la funcția de secretar general. Iar de-o fi să mi-l rup, măcar să fie pe greșeala mea, nu a altora. Și… am fost ales. 

Omul care aduce armonia

R.: Ce gând v-a călăuzit de-a lungul mandatului?
C.S.: Am încercat să creez armonie în rândurile antrenorilor și arbitrilor. Nu știu dacă am reușit întru totul. Una peste alta, eu sunt mulțumit. Constat, la sfârșitul mandatului, că există o colaborare strânsă între Federație, arbitri, antrenori și președinții de club. S-ar putea să descoperim și oameni nemulțumiți, pentru că nu poți să-i mulțumești pe toți, oricât te-ai strădui. Dar, mai devreme sau mai târziu, tot am rezolvat problemele care s-au ivit. Nu cred să existe ”mari nemulțumiți” în judo–ul românesc.
R.: Afirmați că nu v-ați dorit funcția. Ați asigurat doar ”tranziția”? Considerați acești patru ani mai degrabă ca pe o perioadă de interimat?
C.S.: N-aș putea să afirm asta. S-au realizat foarte multe lucruri în perioada mandatului meu, aspecte la care probabil ne vom referi.
R.: Indiscutabil. La alegerile din primăvară, ați ieșit iarăși…
C.S.: Oricare ar fi fost situația, aș fi rămas lângă Federație.

Recompensarea târzie a Provinciei 

R.: Ce funcție ocupați la Federație înainte de 2003?
C.S.: Am fost președintele ales, în 1995, al Colegiului Central al Arbitrilor. Eram vicepreședinte la acea dată, dar majoritatea arbitrilor au dorit să preiau funcția de președinte. Și atunci, în 2003, la alegerile pentru secretar, cu greu m-au convins. Am fost primul arbitru nebucureștean ales în fruntea Colegiului, deși Provincia a avut întotdeauna arbitri valoroși. În 2003, i-am predat această funcție domnului Paul Augustin din București, fostul vicepreședinte, un om foarte capabil, care a coordonat foarte bine Colegiul până în 2006, când și-a dat demisia. I-a succedat domul Radu Frăteanu.
R.: Înțelegem că, în momentul în care ați prelat funcția de secretar, erați familiarizat cu problemele Federației. De ce ați ezitat?
C.S.: Eram și așa destul de ocupat, având de îndeplinit multe alte obligații, printre care și pe aceea de președinte al CS Petrom. Cunoșteam, într-adevăr, problemele Federației. Am făcut mai mereu parte din Biroul Federal, mai nou Comitetul Director, culminând cu funcția de președinte al arbitrajului. Cunoșteam toate aspectele judo–ului încă de la înființarea Federației, în 1968.
R.: Dacă în 1968 s-a înființat Federația, dvs. de când practicați judo?
C.S.: Am început chiar în 1968. Într-un ziar local, am citit un anunț în care se preciza că cei care doresc să urmeze judo sunt invitați la CS Petrolul Ploiești pentru testare și înscrieri.

Să nu ne despărțim sau începuturile judo-ului ploieștean 

R.: Practicaserăți alte sporturi înainte?
C.S.: Între timp, cochetasem cu handbalul și cu voleiul. Aveam 21 de ani când am intrat în judo și, precum vedeți, nu l-am părăsit. Nu mă voi despărți niciodată de judo.
R.: Dintre colegii dvs. de atunci, mai există vreunul care să fi rămas în judo?

C.S.: Din vechea gardă au mai rămas domnul Mircea Cârcioiu, actualmente șeful zonei Muntenia a CC al Arbitrilor, și domnul Nicolae Tolbașu, antrenor la secția satelit de la Boldești a CS Petrom.
R.: La ce club ați debutat?
C.S.: Primul club a fost Flacăra Ploiești, al Întreprinderii Flacăra. Mai târziu clubul s-a desființat.
R.: Ce antrenori aveați? Dacă era o premieră, de unde antrenori în Ploiești?
C.S.: În 1968, cei care practicaseră înainte, într-un fel sau altul (mai în semiclandestinitate, mai pe-afară), au fost chemaţi să urmeze cursuri de antrenori la Bucureşti. Ei au fost, în bună măsură, autodidacţi.

”Un om pe care nu-l voi uita niciodată” 

R.: Cine a fost primul dvs. antrenor?
C.S.: Domnul Marius Florian, un om pe care nu-l voi uita niciodată.
R.: Câtă vreme ați evoluat ca sportiv?
C.S.: Am luptat ca sportiv până în 1972, dar n-am pus kimonoul în cui. Am rămas în judo ca antrenor.
R.: La ce cluburi?
C.S.: Din ’73, am preluat rolul de instructor la Flacăra, iar din ’77, pe cel de antrenor. Am antrenat până în 1983. În ’85, i-am predat ştafeta fratelui meu, Gheorghe Savu. Eu am coordonat apoi secţia Chimia Ploieşti. Pe atunci diriguitorul sportului judeţean era CJEFS-ul. Pe lângă el fiinţa şi Centrul de Judo Chimia Ploieşti, al Liceului de Chimie, care, la rândul său, funcţiona, cu secţii pentru juniori şi tineret, pe lângă AS Locomotiva Ploieşti. Am trecut şi pe la AS Armata, secţie desfiinţată după Revoluţie. Am rămas la Chimia până în 1993, când s-a înfiinţat o secţie pe lângă FSLI Petrom, Centrul de Judo Petrom Ploieşti. În 1997, cu sprijinul domnului Liviu Luca, s-a constituit CS Petrom, unde, după cum observaţi, activez şi acum.
(Sfârșitul primei părți. Continuarea în ediția din 30 noiembrie 2020)

                                                                                             Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.