Constantin Țînteanu: ”Un loc din care nu-ți vine să mai pleci”

Urmare din 8 octombrie 2023 (sculptorul Maxim Dumitraș)

Tabăra de Sculptură Contemporană – Ediția a V-a (Ploiești 2022)
Tabăra de Sculptură de la Măgura

Repede interviu cu sculptorul Constantin Țînteanu 

Reporter: Maestre, ați mai fost aici?
Constantin Țînteanu: N-am avut prilejul.

R.: Sunteți singurul dintre cei trei sculptori prezenți la Tabăra de Sculptură de la Ploiești de anul acesta care n-a fost la tabăra de la Măgura Buzăului. Poate și pentru că ați locuit foarte multă vreme în Marea Britanie.
C.Ț.: Nu cred că are vreo legătură. Am locuit într-adevăr o lungă perioadă în Marea Britanie, dar am revenit frecvent în România, de care nu m-am despărțit cu adevărat niciodată. Numai că nu am vizitat aceste locuri, pe care le știam desigur din albumele de artă.

R.: Ce impresie vă lasă tabăra?
C.Ț.: Cu totul deosebită. Întâmplarea face să fie o zi neobișnuit de frumoasă pentru luna octombrie. Este un loc minunat, din care nici nu-ți vine să mai pleci.

R.: Ce lucrare v-a impresionat mai mult?
C.Ț.: Foarte multe mi-au plăcut. Sunt nume importante ale artei românești. Pe unii artiști îi cunoșteam, pe alții i-am descoperit aici. M-am așezat lângă această sculptură numită ”Omagiu lui Tudor”, de artistul Florin Codre, deoarece este una dintre lucrările care m-au emoționat cel mai mult.

O vârstă eroică 

R.: V-ar fi plăcut să lucrați aici?
C.Ț.: O, desigur!

R.: V-ați născut prea târziu. Ați ratat.
C.Ț.: (zâmbind) Se poate spune și așa. Era o vârstă eroică, consider eu. Majoritatea lucrărilor sunt făcute în urmă cu 40-50 de ani, o vreme în care munca brută, munca fizică era predominantă. Artiștii nu beneficiau de mijloacele moderne de care beneficiem noi în prezent. E un ansamblu – cum să spun eu – foarte dens, cu lucrări care – unele dintre ele – trădează moda epocii, motivele care erau folosite, dar arată și o determinare a acestor artiști de a învinge piatra cu mijloace oarecum rudimentare: dalta și ciocanul și ce mai era pe-atunci… Pe unii dintre ei îi cunosc și îi prețuiesc, sunt modele pentru mine. Cum ar fi Aurel Vlad, profesorul de la care am învățat atât de multe lucruri. Vlad Ciobanu sau Dan Covătaru, alături de care am participat la câteva simpozioane de sculptură, Napoleon Tiron, care ne-a și vizitat  la Ploiești, sau Gheorghe Zărnescu, băcăuan de-al meu, un artist de mare talent. Nicolae Fleissig, Darie Dup, Neculai Păduraru, Marian Zidaru, Ioan Bolborea, de asemenea, Liviu Russu, care din păcate nu mai este printre noi, un om de excepție. El a și expus, în 2015, la Galeriile Karo, împreună cu participanții Taberei de la Tescani, din acel an. Mai sunt cei despre care mi s-a povestit: George Apostu, Bata Marianov, Dumitru Pasima, Ioan Deac-Bistrița, Florin Codre, Gheorghe Coman, Adrian Popovici, Doru Covrig, Bella Crișan, Dinu Câmpeanu, Mihai Istudor, Mihai Buculei, Ion Iancuț, Constantin Popovici, Leonard Răchită, Grigore Bradea, Mihai Ecobici, Romeo Pervolovici, Carmen Tepșan, Petru Alexandru Galai. Și, bineînțeles, toți ceilalți pe care nu i-am numit, fiecare la fel de merituos. 

Foto. La ”Omagiu lui Tudor” de Florin Codre

Urmează sculptorul Petre V. Mogoșanu – ediția din 21 octombrie 2023                                                                                                                                                                                                   Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU