Revenind la motivele ce ne-au determinat să-l trecem pe părintele Arsenie Boca primul pe crucea ridicată, iată care au fost:
– în anul 1946-1947 în munții Făgărașului se află un grup de rezistență armată (scriitorul C-țîn Gane, bihoreanul Pele, Totea, Murea), grup ce era ajutat de părintele Arsenie;
– în 1948, după ce a fost mutat la Prislop, părintele a fost arestat în 15 mai, o dată cu oponenții regimului, trecut prin anchete și închisori;
– a fost rearestat în multe rânduri, petrecându-și multe luni de zile prin beciurile securității;
– a fost alungat și îndepărtat cu porunca de a nu se mai întoarce niciodată la Sâmbăta;
– în toată vremea a fost omul la care-și găseau alinare și îmbărbătare toți oropsiții din zonă, care-l căutau oriunde a fost alungat de stapânirea comunistă;
– dar cel mai mare merit al părintelui Arsenie este de a fi creat în jurul mănăstirii Sâmbăta o stâncă de credință adevărată, pe care comuniștii n-au putut-o înfrânge; majoritatea oamenilor noștri de sprijin erau oameni formați de părintele Arsenie; această rezistență a credinței, noi am socotit-o mult mai importantă decât rezistența noastră cu arma și de aceea l-am trecut primul pe cruce.
— Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, volumul III, Ion Gavrilă Ogoranu
